Alina, o tânără mămică din Piatra-Neamț, a trecut prin clipe de coșmar în momentul în care a trebuit să nască, nu la noi în oraș, ci la Moinești. La Piatra-Neamț, maternitatea este destinată femeilor infectate cu Coronavirus.
Alina a povestit cu detalii experiența traumatizantă prin care a trecut. Ea este o proaspătă mămică de 29 de ani. În ciuda tinereții sale și a dorinței de a mai avea copii, tânăra a fost atât de marcată de nașterea primului copil încât are rețineri în a-l concepe pe al doilea, informează siteul demamici.ro.
„Pentru că secția de maternitate din Piatra-Neamț era destinată mămicilor infectate cu Covid 19, în săptămâna 32 de sarcină m-am decis să merg la spitalul municipal din Moinești pentru a fi luată în evidență acolo și când va veni momentul cel mare să pot naște acolo. Zis și făcut, dar fără să știu ce mă așteaptă 😐 Poate că am fost eu ghinionistă, deși nu cred!
Specific că eram pro naștere naturală, doar dacă se putea! Am ales să merg la un medic anume după ce am tot întrebat în stânga și dreapta… Prima consultație a avut loc în Policlinică… Am rămas cu un gust amar din prima… Mi s-a spus că sarcina este pelvină și că nu aș putea să nasc natural. Mare lucru nu s-a văzut pe „șmenul” ăla de ecograf… A rămas să revin încă o dată la un control…
Miercuri 20 ianuarie 2021, ora 8:50 am ajuns în fața Spitalului Municipal Moinești 🥺. Am luat legătura cu medicul ginecolog, mi s-a făcut triajul, după care am rămas internată, citez „să vedem cum facem”. Mi-au fost recoltate analizele…
De la ora 12:00 și până la ora 18:00, am fost consultată de 5 ori. Dilatație tot 2 cm. A spus să încercăm natural. Aveam dureri suportabile. După primul consult am început să sângerez… 19:45 mi s-a rupt apa.
Am apăsat butonul de panică, a venit o asistentă, i-am spus că mi s-a rupt apa și ea m-a întrebat de unde știu că mi s-a rupt apa? 🥺🥺🥺 Poftim? Păi nu vedeți că parcă fac pipi pe mine? Aaa da, ți s-a rupt apa… Am fost urcată la etaj, în sala de nașteri…
Între timp i-am dat mesaj medicului ginecolog care ieșise din tură după amiază, să-l anunț care este starea mea… A venit la mine medicul de gardă… Din nou m-au coborât la cabinetul de la parter și m-a consultat. Lângă ea era și o asistentă. Îi spune bagă și tu mâna și vezi ce col uterin are… 🥺 Și a băgat mâna și mi-a provocat niște dureri și mai mari și o scurgere de lichid și mai mare.
În tot timpul ăsta micul meu bebeluș mă împingea într-un fel, de credeam că iese prin piele 🙁🙁🙁. Mă rugam la Dumnezeu și Maica Domnului să fie totul bine 🙏 🙏 🙏. Hai sus din nou în sala de nașteri. Mi s-a administrat o perfuzie cu nu știu ce…
Când am întrebat ce-mi pune, nu mi s-a răspuns. După a urmat o injecție cu Nospa cică, făcută de o asistentă care m-a șters pur și simplu odată cu vată și spirt și după când m-am uitat aveam cămașa pătată de sânge cam 5 pe 5 cm, încât și acum am un nodul și mă doare locul…
Mă simțeam atât de umilită 😐. A urmat a doua perfuzie, habar nu am cu ce nici asta, pentru că din nou nu mi s-a spus… Am tras singură concluzia că mi-a pus-o ca să-mi accentueze contracțiile. Au început contracțiile cele mari din 5 în 5 minute. Îmi venea să-mi mușc buzele, dar nu ziceam nici pîs. Doar mă rugam în gând. Între timp a apărut medicul. S-a comportat bine cu mine…
Mă tot trimitea la baie să încerc să fac treaba mare, dar nu puteam deloc. Bebelușul nu mai putea mititelul 🥺😐. Eu eram epuizată. Dr îmi tot zicea hai că mai ai puțin și naști, până la ora 00 naști. Dureri de nedescris 😐!!!
Am fost urcată și coborâtă de 10 ori pe masa aia odioasă. Ba pe lângă masă, ba pe vine, ba dusă la baie, ba înapoi pe masă, jos de pe masă și tot așa de la ora 20:00 până la ora 00:00. Mă rugam de doctor să-mi facă cezariană pentru că nu mai puteam, dar nimic. Dilatație de 9 cm a zis. A venit momentul să împing.
Eram epuizată încă de la ora 22:00 😐🥺 Gura îmi era uscată și-mi doream o picătură de apă pentru că mi se încleșta. Lasă apa și împinge mi s-a zis. Mi-a adus o infirmieră niște tifon îmbibat cu apă și mi-a udat buzele. Mă simțeam ca Iisus Hristos când i-au udat buzele cu burete îmbibat în oțet. 😐 Puișorul meu nu putea să iasă de niciun fel.
Împingeam de credeam că-mi crapă o venă la cap 🥺😐. Dr spunea că nu împing bine, că trebuie să împing din fund. Eu nu mai aveam aer, abia mai puteam. Asistentele mă apăsau pe burtă, eu mă chinuiam să împing, dr striga la mine.
Am simțit deodată o tăietură jos și dr a țipat la mine să împing dracului odată că-mi omor bebelușul 😐😐😐😐😐.
21 ianuarie 2021, ora 00:01. Am împins din toate puterile mele și am simțit o ușurare. Puișorul meu nu a scos niciun sunet 🥺🥺🥺. L-au luat repede și i-au făcut masaj, i-au pus oxigen și a început să plângă ușor ușor. Mă uitam la el și mă rugam să fie totul bine 🙏 🙏 🙏! Afirmația dr a fost: ai vrut să naști natural!
Da am vrut să nasc natural, dar fără să pun viața copilului în pericol. Iar dacă tu ca și medic ai spus că este periculos să nasc natural dacă bebelușul se afla cu fața în sus, de ce ai vrut să încercăm natural??? 🥺🥺🥺
A început să mă coase (sunt cârpită ca un sac de iută 😐😐😐). Simțeam fiecare înțepătură și cum trăgea fiecare fir de ață și-l înoda, dar eram atât de îngrijorată pentru puișorul meu, încât nici nu mai dădeam importanță. Le-am rugat să mi-l arate. 2 secunde mi l-au arătat de la distanță și mi l-au luat. 🥺😐🙁
Am rămas în sala de naștere cu perfuzie până dimineață. Am fost mutată într-un salon… Aveam niște dureri jos și la coccis de abia mă puteam mișca. Când întrebam de bebeluș, mi se spunea că a suferit la naștere și că trebuie să mai stea sub supraveghere. M-am rugat de un medic pediatru, care s-a dovedit a fi cel mai de treabă și cu suflet om de acolo, să-mi arate puțin bebelușul și mi l-a arătat. Stătea așa cumințel dragul de el ❤️ m-a luat plânsul instant 😥😥😥.
Mi l-au adus abia a doua zi la ora 17 în salon. Avea niște zgârieturi și sânge închegat în creștetul capului, iar când am întrebat de ce este așa, din nou mi s-a spus că a suferit la naștere… Au urmat 4 zile de spitalizare. 4 zile crunte! Eram întrebate doar dacă ne doare ceva și dacă avem nevoie de un analgezic.
Nimeni nu s-a uitat odată la tăietura mea sau să-mi facă toaleta măcar o dată…
Abia mă țineam pe picioare. Nu am dormit decât câte o oră pe noapte, aveam insomnii. Stăteam și mă uitam la puișorul meu cum dormea de frumos și îi mulțumeam Lui Dumnezeu că este sănătos 🙏 🙏 🙏.
Nu aveam hârtie igienică la baie, mâncare jalnică, condiții jalnice 😐😐😐, personal jalnic, exceptând 2 asistente și 3 infirmiere, unul dintre medici când avea o naștere naturală mereu auzeam din gura ei ce tot te vaiți atât, taci din gură că nu naști acum, taci și pune-ți masca pe gură… Domne ferește 😐 😐 😐 Oameni fără suflet!
În fine… Duminică ne-am externat cu greu… Am ajuns acasă cu picioarele umflate cât o sticlă de suc la 1 Litru, cu dureri de coccis, cu dureri jos, fără să pot sta în fund pe scaun, să pot merge la toaletă… Au trecut 2 săptămâni de când am născut, merg la fizioterapie și la kinetoterapie pentru că durerile de coccis persistă, încă nu pot să stau în fund… Dar, nu am cuvinte să îi mulțumesc Lui Dumnezeu că bebelușul meu este sănătos! 🙏🙏🙏 Și ar mai fi multe de povestit…
Am rămas cu niște amintiri despre naștere, pe care nu le voi uita niciodată! 😐🥺
Menționez că d-na doctor a fost de treabă, mi-a vorbit frumos, s-a îngrijit de mine pe perioada travaliului, dar nu este suficient doar atât! M-a tratat bine, dar chiar și așa tot ne-a pus viața în pericol! 🥺
Deoarece medicul ginecolog cu care am născut era liber în week-end, mi-a lăsat externarea pregătită în calculator în cazul în care mă va externa medicul de gardă din acel week-end. A venit medicul pediatru de gardă la consultație, i-am spus că vreau să plec acasă și a zis că mă externează pentru că nu eram pe tratament nici eu și nici bebelușul…”
Întreaga poveste a Alinei o puteți citi aici.