Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune și slujbă. Atât creștinii din lume, cât și călugării, cunosc sunetul bătutului în toacă, ce îi cheamă zilnic la rugăciune. Baterea în toacă, înainte de începutul slujbei, cheamă pe toți creștinii în Biserică.
În perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, chemarea la sfintele slujbe se făcea personal, fiecare chemând pe cei ai săi, la ora și locul hotărât în mod ascuns. După ce persecuțiile s-au încheiat, din mila lui Dumnezeu, chemarea la sfintele slujbe a început să se facă prin folosirea anumitor mijloace specifice acestora.
Bisericile și mănăstirile ortodoxe de pretutindeni s-au înalțat în sunet de toacă. Astăzi, toaca nu mai este singură, ea găsindu-și fratele, clopotul. Pe acesta din urma se pot citi cuvinte ca: „Te chem la rugăciune. Te apăr de furtuna.” Prin sunetul ei, toaca ne îndeamnă să stăm treji, să păzim cetatea duhovnicească, sufletul. Să întărim străzile, să ascuțim armele duhovnicești, credința, nădejdea, dragostea, postul și rugăciunea.
Toaca de la Mănăstirea Petru Vodă, județul Neamț
sursa articol crestinortodox.ro