Scurta istorie a lumânărilor. Ce trebuie să știi despre această sursă de lumină?

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ ANUNȚUL DE MAI JOS

Electricitatea este prezenta in societatea noastra de foarte putin timp. Chiar daca ne este greu sa ne inchipuim viata fara becuri, strabunicii nostri erau obligati sa o faca. Pentru a putea citi sau pentru a putea face diverse activitati dupa lasarea intunericului, acestia foloseau lampi sau lumanari. Astazi, lumanarile sunt accesorii mai mult decorative, care imbogatesc atmosfera dintr-o incapere, facand-o mai calda si mai intima. In trecut insa, lumanarile erau vitale.

  • Care este istoria lumanarilor?

Nu se stie cu exactitate originea acestor accesorii, insa se crede ca sunt folosite de peste 5000 de ani. Primele obiecte similare cu o lumanare au fost folosite de egiptenii antici. Acestea erau realizate prin inmuierea miezului de stuf in grasime de animal si asigurau o ardere indelungata. Este adevarat ca nu aveau fitil si erau mai degraba niste torte.

Primele lumanari similare cu cele folosite astazi au apartinut romanilor. Acestia scufundau papirusul laminat in seu topit sau in ceara de albina si il foloseau pentrru a-si lumina casele sau pentru a calatori pe timp de noapte. 

Si in China a existat o varianta a lumanarilor. Acestea erau realizate dintr-o ceara produsa de o insecta indigena, care era turnata in tuburi de hartie de orez. 

In functie de locul de pe glob in care erau folosite, lumanarile erau confectionate din diverse tipuri de grasimi sau ceara si incet, incet, au inceput sa devina parte a ceremoniilor religioase. Popularitatea lor in crestinism a inceput sa creasca in momentul in care imparatul Constantin a cerut folosirea lumanarilor in timpul ceremoniilor de Pasti din secolul IV.

In Evul Mediu, lumanarile au ajuns sa fie o obisnuinta pentru majoritatea oamenilor. In ceremoniile religioase erau folosite lumanari din ceara de albine, care erau scumpe, insa ardeau pur, fara fum. In majoritatea caselor, lumanarile erau realizate din seu de origine animala, care era eficient, insa nu mirosea tocmai placut si scotea fum.

O schimbare uriasa in industria producatoare de lumanari a aparut in secolul XVIII, atunci cand vanatoarea de balene a explodat. Grasimea de balena nu avea un miros respingator, nu producea fum si degaja o lumina stralucitoare. In plus, aceasta nu se inmuia in timpul verii.

Din secolul XIX, evolutia a fost una constanta:

  • in 1820 Michel Eugene Chevreul a extras acidul stearic din acizii grasi de la animale, ceea ce a dus la dezvoltarea cerii de stearina;
  • In 1834 a fost inventata masina care producea in mod continuu lumanari modelate;
  • In 1850 a aparut ceara din parafina, dupa ce chimistii au separat ceara din petrol si au rafinat-o.

Desi dupa aparitia becului productia de lumanari a inceput sa scada, incepand cu secolul XX popularitatea lor a ajuns din nou sa fie una mare, gratie introducerii uleiurilor aromate in componenta cerurilor folosite. Lumanarile parfumate au inceput sa devina obiecte decorative, cadouri si chiar obiecte indispensabile in diverse tehnici de relaxare.

Desi nu mai sunt o sursa importanta de lumina, lumanarile sunt o sursa importanta de relaxare si de décor si cu siguranta se regasesc in orice casa.

PUBLICITATE