Cu scandal, cu transpiraţii, cu nervi, cu „Dorei”, cu cinism, cu preocupare, cu vendete personale, cu suferinţă, cu interes financiar, scandalul apei e pe cale să se aşeze, să se liniştească şi să se uite.
Manualele de management şi gestiune a crizelor de imaginie spun că lumea uită un scandal, doar dacă apare un altul, la fel de emoţional ca primul. Până se va “creiona” următorul eveniment sensibil în laboratoarele politice, putem trage câteva concluzii, din spatele uşilor închise.
1. Avaria conductei a venit ca mănuşă unor grupuri de interese politice care vor să scape de directorul Apa Serv. Deşi poate merită, nu neapărat din cauza avariei, ci a modului în care societatea comunică lucruri de interes deosebit.
N.B. – Aici ar fi de amintit şi bugetul de investiţii al companiei, care se ridică la multe zeci de milioane de euro. Deci, nimeni nu plânge de grija cetăţenilor, ci de grija bugetului Apa Serv.
2. Şedinţele convocate de îndată la CJ au arătat un lucru grav: nimeni nu ştie ce atribuţii are, fiecare strigă la fiecare, cel cu vocea mai stridentă se impune. Nu neapărat că găsesc şi soluţii.
3. Am văzut primarul unui municipiu afectat direct de criza apei, pe care mai că uitaseră să-l cheme la întâlnirea de lucru.
4. Am văzut acelaşi primar de municipiu care lua om cu om, la 12 noaptea, pe Facebook, la discuţii dacă a ajuns sau nu apa. Dar nu e suficient! N-am văzut „trași de urechi” directorii societăților aflate în subordinea Consiliului Local.
5. Au fost personaje care îşi anunțau demisia, ca şi cum ar completa un bilet la Loto.
6. Am citit comunicate de presă care au sfidat cetățenii, i-au mințit și unele au avut ca interes doar să împartă vina.
7. Am văzut şi o petrecere (frumoasă de altfel) a factorilor de decizie din CJ fix când oamenii cărau apă cu găleata pentru wc-uri. Dar nu e asta o problemă! E clar că petrecerea a fost programată cu mult timp înainte de a exista avaria, şi nu are nimeni nicio vină pentru asta, dar infatuarea unor membri de partid în comentarii opulente, parcă nu contrasta atât de bine cu populaţia oraşului.
8. Am văzut politicieni dând vina pe alţi politicieni, cei din urmă pe directorul Dughir, acesta pe Păcală, care la rândul său, probabil va căuta un şef de echipă pe care să-l taxeze, şeful de echipă pe săracul muncitor care câştigă 890 Ron pe lună. Iar muncitorul cu pricina?? Pe nevastă-sa, evident!
9. Am înțeles că un candidat la primărie a găsit motiv electoral (din 4 în 4 ani) să iasă în evidență, căutând fonduri pentru „iubitul” lui oraș la mai-marele Guvern al României, deși partidul din care face parte conduce acest județ.
10. Am văzut şi oameni care au tăcut, deşi trebuiau să vorbească. Deşi scrie în fişa postului că trebuiau să fie pe străzi. Unii „s-au grăbit” să declare URGENȚA după ce n-a mai fost nevoie.
Pe ei îi aştept în prima conferinţă de presă, să-i întreb: sunteţi de la noi, din oraş?