Ministrul Educației Naționale, Valentin Popa, a afirmat în vară introducerea unei materii suplimentare în școlile românești, o oră care va inlocui Sportul ca și materie pentru elevii care sunt scutiți de efortul fizic: șahul. Președintele Federației Române de Șah, Sorin Iacoban, a formulat o solicitare în acest sens având ca scop introducerea proiectului „Educație prin șah.” Comunicatul citează faptul că ”până în prezent, un număr de 2.500 de profesori de educație fizică și sport au fost deja pregătiți în acest sens” și că ”500 de școli din întreaga țară au primit 5.000 de seturi de șah, precum și manuale.”
Supradenumit și ”sportul minții,” este foarte ușor de înțeles de ce această inițiativă e pe cale să revoluționeze sistemul educativ în România. Pe lângă dezvoltările cognitive pozitive pe care jocul le oferă, acesta construiește respect între adversari.
Ca un scurt istoric, este bine de știut că șahul este un joc antic, datând din anii 500. Deși cercetorii încă dezbat originile jocului, mulți sunt de părere că acesta a apărut în India și este derivat dintr-un joc de strategie numit „chaturanga.” Șahul a trecut prin multe schimbări, dar, în cele din urmă, regulile acestuia au fost uniformizate și campionate mondiale au început să se susțină începând cu secolul al 19-lea, primul joc ținându-se în 1886. Cu toate acestea, în secolul 20 jocul de șah a fost revoluționat odată cu invenția bazelor de date, a programelor pe calculator ce analizează gama largă de variante ale șahului și a metodelor pentru prepararea strategică a pozițiilor pionilor.
Cum afectează mai exact șahul dezvoltarea proceselor cognitive? Ei bine, e foarte bine de știut că șahul îmbunătățește abilitățile de gândire. Fiind un joc care se bazează foarte mult pe logică și pe procesarea cognitivă a potențialelor combinații de mișcări simultan, se poate spune că șahul solicită și antrenează funcțiile creierului. O modalitate prin care șahul face asta este prin identificarea tiparelor. De asemenea, studiile au scos în evidență faptul că jucătorii de șah folosesc ambele părți ale creierului ca să ia decizii, obligând astfel partea creierului care se ocupă de procesarea informațiilor vizuale să găsească tipare și partea analitică să aleagă cea mai logică mutare.
În prezent, titlul de cel mai mare jucător de șah din lume îl deține norvegianul Magnus Carlsen, iar cea mai mare jucătoare este chinezoaica Hou Yifan. Desigur, din această categorie nu excludem nici mințile ce joacă șah ca pe un exercițiu recreațional precum actorii Leonardo diCaprio și Will Smith, jucătorul de poker Leo Fernandez, care a învățat jocul de la o fragedă vârstă de 5 ani, cântăreața Barbra Streisand și multe alte celebrități.
Șahul joacă un rol foarte important în ceea ce privește memoria. Jocul este un exercițiu excelent de memorie deoarece încurajează amintirea mișcărilor pentru o gamă largă de scopuri strategice.
Câteva studii au evidențiat faptul că tinerii implicați în jocuri de șah, studii realizate pe o perioadă de 18 săptămâni, au prezentat o creștere în IQ. Alte studii au arătat faptul că șahul îmbunătățește gândirea analitică și critică a copiilor în școli și licee, precum și abilitățile lor vizuale, consolidând dezvoltarea acestora. Șahul este știut ca fiind cea mai bună metodă de intensificare a abilităților matematice, verbale și de citit ale copiilor.
De asemenea, jocul s-a arătat a fi un foarte bun apărător a celor mai în vârstă în ceea ce privește afecțiunile degenerative ale creierului precum demența și boala Alzheimer.
Pentru părinții care încă nu s-au convins de beneficiile pe care acest joc le oferă copiilor, este bine de luat în considerare faptul că un copil, în momentul în care joacă șah, stă jos în liniște, se concentrează pe joc fără a fi nevoit să fie distrat de nimic prea zgomotos, violent sau chiar prostesc.
Ministerul Educației Naționale a aprobat până acum programe școlare pentru primii doi ani de studiu, iar ministrul Valentin Popa spune că acest demers va intra în vigoare în anul școlar ce urmează să înceapă.