Începând cu data de 27 noiembrie, la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, va putea fi vizitată o expoziție temporară dedicată samovarelor.
Expoziția valorifică colecția impresionantă de piese aparținând domnului George Gabriel Chendea. La capitolul organizatori menționăm contribuția Muzeul Brăilei „Carol I” (prin prisma unei serii de picturi realizate de către artistul plastic Paul Petrov axate pe același obiect – samovarul) și a Comunității Rușilor Lipoveni din Brăila (printr-o serie de fotografii ce prezintă membri ai comunității în costume tradiționale grupați în jurul aceleiași piese cu o semnificație deosebită pentru ceremonia ceaiului din spațiul cultural rusesc).
Expoziția de față nu este prima organizată de către instituția muzeală nemțeană având ca subiect samovarul; astfel în anul 2015 a fost organizată expoziția temporară Tabiet nemțean ce reunea samovare și brichete vechi din colecțiile George Gabriel Chendea și Constantin Horghidan.
Dacă atunci din cadrul expoziției au făcut parte circa 50 de piese, de data aceasta vor putea fi admirate puțin peste 100 de exemplare de samovare (dar și alte accesorii specifice procesului de realizare a ceaiului). Acestea provin din ateliere celebre din Rusia, regiunea Tula (există însă și câteva exemplare poloneze) și se încadrează din punct de vedere cronologic între prima jumătate a sec. XIX și prima jumătate a sec. XX (sunt etalate și două exemplare de samovare electrice). Amintim în cele ce urmează câteva ateliere foarte cunoscute – Voronţov, Gudkov, Vanukin, Rudakov, Morozov, Şemarin sau Bataşev (atelier de la care provin cele mai multe piese).
Samovarul este un vas, de cele mai multe ori din alamă, (care putea fi realizat şi din nichel, aliaj de cupru şi zinc sau chiar argint) în care apa este menţinută la punctul de fierbere un timp îndelungat; apa este încălzită cu ajutorul cărbunelui sau lemnului ars într-un conduct ce străbate centrul vasului. În partea de sus a vasului se găseşte recipientul pentru ceai concentrat, cu băutura aromată, tare. Aceasta este diluată cu apă fierbinte din vas.
Originea samovarului este legată de ceai. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea ceaiul a început să fie din ce în ce mai utilizat în societatea rusă astfel încât din această perioadă datează şi începuturile producţiei vasului rusesc pentru ceai – samovarul.
Au existat mai multe prototipuri de samovare manufacturate în Munţii Ural (fabricile lui Nikita Demidov care folosea meşteri din oraşul Tula), Moscova, Sankt Petersburg dar şi în alte locaţii. Prima fabrică de samovare a fost întemeiată la Tula (oraş celebru pentru armurierii săi localizat la sudul Moscovei) în 1778 de către Nazar Lisitsyn (de altfel fraţii Lisitsyn sunt creditaţi cu realizarea primului samovar de cupru). Dacă în 1826 existau 8 fabrici de samovare, în 1896 numărul lor atinsese deja 70.
În primii 70 de ani atelierele din Tula produceau 120 000 de samovare pe an (prin comparaţie, la apogeul perioadei bolşevice producţia depăşea 2 milioane de exemplare pe an).
Designul samovarelor a rămas neschimbat de-a lungul timpului – ceea ce s-a modificat a fost forma, materialul din care erau realizate şi decorul lor.
O atenţie deosebită era acordată detaliilor – mânerele şi robinetul puteau fi în formă de gheare de dragon sau viţă de vie în timp ce corpul samovarului putea fi gravat manual. Procesul de realizare a unui samovar avea 12 etape cu meşteri specializaţi în fiecare fază de producţie (este interesant că populaţia unui întreg sat putea fi specializată în realizarea unui singur element – cum ar fi mânerele samovarului). Asamblarea finală şi ornamentarea erau realizate în fabrică.
La începutul secolului XX existau circa 170 de modele diferite de samovare (samovare portabile, samovare staţionare, aşa-numitele bucătării-samovar cu trei secţiuni atât pentru gătit cât şi fieberea apei).
Expoziția va putea fi vizitată până în luna februarie a anului viitor.