În timp ce oamenii de afaceri pietreni plătesc sume considerabile la bugetul municipiului pentru clădirile în care își desfășoară activitatea economică, Casa de Cultură a Sindicatelor din Piatra-Neamț se sustrage de la plata impozitului.
De foarte mulți ani, primăria Piatra-Neamț îi permite Casei de Cultură să fie un fel de ”stat în stat” și nu o deranjează absolut deloc, deși în imobilul respectiv nu se mai produc activități culturale de mult timp, ci doar se încasează chirii.
Practic, regimul fiscal privilegiat de care beneficiază Casa de Cultură din Piatra-Neamț, în sensul neplății impozitelor legale datorate bugetului local, este tolerat cu bună știință de către autoritățile administrației publice.
Conform legii, Codul fiscal a prevăzut scutirea de impozit pe clădiri numai în favoarea instituțiilor publice, categorie în care se încadreaza Casele de cultură și așezămintele culturale din subordinea consiliilor locale și nu în favoarea instituțiilor de interes public, cum este cazul Casei de Cultură din Piatra-Neamț și care se află în subordinea sindicatelor.
Activitățile desfășurate în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor din Piatra Neamț nu mai au demult nicio legătură cu cultura, ci au fost și sunt clar economice, închiriind spații pentru restaurante și cafelene sau pentru schimb valutar și amanete.
Practic, acolo se încasează sume importante din chirii, iar la bugetul local nu ajunge niciun ban prin plata impozitului pe clădire.
În toți acești ani primăria municipiului a tăcut, deși se puteau îndrepta inclusiv pe cale judecătorească împotriva Casei de Cultură pentru a achita taxele și impozitele, având mai multe exemple de procese câștigate de alte primării din țară. Legat de acest aspect, suntem curioși ce va spune Curtea de Conturi Neamț.
Cu această ocazie, dăm o mână de ajutor juriștilor primăriei Piatra-Neamț, oferindu-le un exemplu în acest sens: Decizia nr.490/R-C din 28 iunie 2006:
Prin acțiunea formulată, reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Mioveni a chemat în judecată Primăria Orașului Mioveni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.1598/2005 și exonerarea de plată a impozitului pe clădiri stabilit în sarcina sa pentru anii 2004-2005.
Reclamanta a susținut că este o instituție de interes public aflată în subordinea sindicatelor, că i se aplică Legea nr.292/2003 și este scutită de plata impozitului pe clădiri potrivit art. 250 alin.1 pct.1 Cod fiscal.
Prin sentința nr.121/CAF/2006, Tribunalul Argeș a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că, potrivit art. 2 din Legea nr.292/2003, reclamanta este un așezământ cultural, dar nu o instituție în sensul Legii nr.500/2002, fiind de altfel înființată în subordinea sindicatelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, cale de atac soluționată prin decizia nr. 490/R-C/2006, în sensul respingerii ei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 250 alin.1 pct.1 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru construcțiile proprietatea statului, a instituțiilor administrativ teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice.
Din economia Legii nr.292/2003 rezultă distincția pe care legiuitorul a dorit să o facă între instituțiile publice și cele de interes public.