Fiecare dintre cei aproape patru milioane de refugiați care au fugit din Ucraina până acum are propria poveste, în care se împletesc firele vieții lor trecute cu ale locurilor actuale în care se adăpostesc.
Nick Thorpe, de la BBC, a întâlnit o familie care și-a găsit adăpost într-o mănăstire din județul Neamț (mănăstirea Sihăstria), trăind printre călugări, până când într-o zi se vor putea întoarce acasă, la Harkov, în Ucraina.
„Sunt convinsă că mănăstirea ne-a ales pe noi. Dumnezeu ne-a ales. Dumnezeu ne-a adus aici ca să ne protejeze”, spune Irina, într-un interviu la BBC.
Irina a fugit din Harkov și a venit în România împreună cu cea mai bună prietenă a ei, copiii și mama soacră.
În Ucraina, Irina predă limba engleză. „Îmi place jobul meu, îmi plac elevii mei şi dacă mă văd aş vrea să le spun: Bună! Nu vă faceţi griji. Totul va fi bine. Vom învinge”.
Ea a povestit la BBC cât de greu îi este să vadă cum soțul vorbește cu bebelușul ei, Hordiy, pentru că plânge tot timpul, motivul fiind faptul că nu îşi poate îmbrăţişa și nu îşi poate săruta copilul. Singura alinare este că bebeluşul ei nu înţelege situaţia şi este un băieţel fericit.
Irina spune, plângând, că uneori merge în mașină pentru a simți mirosul soțului și a casei lor din Ucraina.
Se află la mănăstirea Sihăstria unde se roagă pentru Ucraina şi pentru terminarea războiului.
„Ne rugăm cu toți oamenii care vin la mănăstire. Aprindem lumânări, ne rugăm pentru Ucraina, ne rugăm pentru familiile noastre, pentru soţii noştri.
Doar aici, la mănăstire, am încetat să mai urăsc. Duminica trecută m-am rugat chiar și pentru Putin. I-am dorit să devină înţelept, să înceteze să ne omoare copiii în Ucraina
În fiecare zi sperăm că poate mâine se va opri războiul şi ne vom întoarce acasă. Poate poimâine se va opri. Dar, ca să fiu sinceră, am încetat să mai credem că se va opri curând”, povestește Irina.