Victor Purice, cel care datorită eforturilor și pasiunii a făcut ca printre cele 22 de cinematografe de stat încă deschise, să se număre şi cel din municipiul Piatra-Neamţ, a fost votat, astăzi, „Cetățean de onoare” al municipiului Piatra-Neamț.
Propunerea îi aparține consilierului local Romel Bîrjoveanu care, împreună cu colegii lui din Consiliul Local, a votat proiectul de hotărâre privind Acordarea titlului de cetățean de onoare al municipiului Piatra-Neamț, domnului Victor Purice, director al cinematografului „Cinema Mon Amour”.
„Am depus un proiect de hotărâre care va onora comunitatea noastră și va încununa munca de până acum a unui om care iubește orașul Piatra-Neamț, este un exemplu de perseverență și care se bucură de o notorietate locală, naţională şi internaţională de necontestat.
Este vorba de Victor Purice, sufletul ”Cinema Mon Amour”, și pentru care am venit cu propunerea de a i se conferi titlul de cetățean de onoare al municipiului Piatra-Neamț.
Azi, ”Cinema, Mon Amour’’ a devenit un centru cultural căutat de cineaştii români pentru a-şi prezenta noile creaţii, iar numele sonore care ne vizitează şi beneficiază de căldura şi ospitalitatea cinematografului de sub Pietricica sunt un câştig incontestabil pentru pietreni, pentru renumele municipiului și asta se datorează unui singur om: Victor Purice.” – a fost mesajul postat pe Facebook de Romel Bîrjoveanu, când a inițiat proiectul de hotărâre.
În ’’Enciclopedia României’’, vol.II (1938), elaborată sub coordonarea profesorului Dimitrie Gusti, sunt menţionate o serie de instituţii culturale care funcţionau în perioada interbelică în Piatra, capitala judeţului:
<< Casa Naţională, 7 biblioteci, Muzeul “Mihail Stamatiu” şi alte 2 muzee, 1 societate corală bisericească, 1 asociaţie culturală, teatru comunal, 2 cinematografe, 4 societăţi sportive, 1 societate de turism şi societatea de vânătoare “Căprioara’’ ».
Aşadar, cinematograful, invenţia fraţilor Lumiere, ’’minunea secolului’’ cum fusese supranumită, devenise parte din viaţa culturală a pietrenilor. În anul 1938 în România funcţionau 338 de cinematografe, iar în anii ’70 numărul acestora era de 6.275.
Am făcut această scurtă incursiune în istorie pentru a sublinia impactul cultural al cinematografului în viaţa cetăţenilor ţării şi, implicit, a celor din municipiului Piatra-Neamţ.
În anul 1990, când toate filmele rulau pe peliculă de 35 mm, în România erau aproximativ 600 de cinematografe. Toate administrate de stat. 26 de ani mai târziu, numărul lor a scăzut la 145, dintre care doar 22 mai proiectează astăzi filme. Restul au fost fie închise, fie vândute sau închiriate.
Printre cele 22 de cinematografe de stat încă deschise, se numără şi cel din municipiul Piatra Neamţ, care funcţionează şi astăzi datorită eforturilor de o viaţă ale unui om al cărui nume a devenit sinonim cu dragostea de cinematograf: Victor Purice.
După ce a început marea abandonare a sălilor de cinema, Victor Purice a luptat singur împotriva celor care şi-ar fi dorit să pună lacăt pe uşi. Pasiunea, perseverenţa, dăruirea şi sacrificiul de decenii al acestui cetăţean al Pietrei i-a adus, în cele din urmă, o notorietate locală, naţională şi internaţională de necontestat, fiind primit în familia de elită a oamenilor de cinema.
Cu beneficii surprinzătoare pentru viaţa culturală , cinematograful din centrul oraşului Piatra Neamţ, care din primăvara acestui an se numeşte ’’Cinema, mon amour’’ a devenind un etalon al rezistenţei culturale locale, dar şi internaţionale. El reprezintă un simbol, un reper al campaniei ’’ Salvaţi Marele Ecran’’, în care sunt implicaţi reputaţi regizori, actori, manageri, oameni care, ca şi Victor Purice, refuză distrugerea grăbită, fără discernământ, a cinematografelor tradiţionale, câte au mai rămas, considerându-le adevărate repere culturale în viaţa unor comunităţi, îndeosebi pentru generaţiile care urmează.
Victor Purice s-a născut la 13 ianuarie 1956, în comuna Borleşti, judeţul Neamţ. Fascinaţia lui pentru cinematografie a început de la vârsta de 9 ani, atunci când îl ajuta pe proiecţionistul din comună să dea filme, sâmbăta şi duminica, în sala căminului cultural.
Cinema Dacia Panoramic, actualul ’’Cinema, Mon Amour’’ din Piatra Neamţ s-a deschis în decembrie 1970, cu filmul „Lacul Lebedelor“. Victor Purice, avea doar 14 ani şi era definitiv îndrăgostit de cinema. Şi-a făcut ucenicia, furând meserie, apoi s-a perfecţionat la Bucureşti, la unica şcoală care pregătea operatori şi proiecţionişti din ţară revenind la Piatra, la Dacia Panoramic.
Anii ’70 şi chiar şi prima parte a anilor ’80 au însemnat o perioadă de glorie a spectacolelor cinematografice. O statistică a acelor vremuri ne spune, spre exemplu, că în anul 1973 cinematografele din Piatra Neamţ au găzduit peste 1.800.000 de spectatori, iar în anul 1974, numărul spectatorilor a depăşit două milioane. Una din întâlnirile care l-au marcat pe Victor Purice s-a petrecut în anul 1982, când l-a cunoscut pe marele cineast român Ion Popescu Gopo care a prezidat, la Piatra Neamţ, prima ediţie a festivalului Filmului pentru Copii şi Tineret ’’ Punguţa cu doi bani’’, unicat în Europa.
Ultimul deceniu al secolului XX a marcat o bruscă şi ireversibilă scădere a interesului spectatorilor pentru sălile de cinema. La Piatra Neamţ, singurul cinematograf funcţional a rămas Dacia Panoramic, iar o perioadă, Victor Purice a fost singurul angajat. În anul 1996 a fost numit director al acestei instituţii falimentare, care a rezistat numai ambiţiei şi perseverenţei sale. În mod paradoxal, dragostea lui necondiţionată pentru cinematograf i-a adus, odată cu o notorietate care depăşeşte graniţele ţării şi şansa de a reuşi renaşterea cinematografului pietrean. Această şansă a fost un film documentar de 70 de minute, la care s-a lucrat peste trei ani de zile şi care a devenit un simbol al mişcării ’’Salvaţi Marele Ecran’’. Un succes internaţional care a oferit noi valenţe instituţiei cinematografice pietrene, cu un extraordinar beneficiu de imagine pentru comunitatea de sub poalele Pietricicăi, unde sunt oameni care luptă să conserve valorile cultural.
Filmul „Cinema, Mon Amour”, în producţia HBO Europe şi LIBRA FILMS, regizat de Alexandru Belc şi filmat de pietreanul – director de imagine – Tudor Vladimir Panduru, a fost difuzat în întreaga lume şi este prezentat succint astfel: ’’Fiecare cinema ascunde o poveste. O poveste despre un loc, dar și despre oamenii care i s-au dăruit ani de zile, și-au petrecut cea mai mare parte din viață între zidurile lui, în cabina de proiecție, în atelierul din spate, în casa de bilete’’. Premiile câstigate sunt:
2015 – Sarajevo Film Fest – Premiul Docu Rough Cut Boutique. Cat & Docs Award &Premiul Croatian Radio Television HRT
2016 – Gopo – Cel mai bun documentar
2016 – Docuart – Premiul pentru montaj
2016 –Trieste film – CINEMA WARRIOR 2016 cultural resistance award VICTOR PURICE
Povestea echipei de la cinematograful Dacia este cunoscută astăzi în întreaga lume. Din octombrie 2015, când a avut premiera în Germania, lungmetrajul „Cinema, mon amour”, a participat la cele mai cunoscute festivaluri. Protagonistul este chiar Victor Purice. Filmul i-a adus popularitate şi l-a ajutat să deschidă multe uşi. A reuşit să facă rost chiar şi de o instalaţie 3D şi să ajungă astfel în pas cu tehnologia. Succesul peliculei ”Cinema, mon amour” le-a atras atenția și tinerilor din oraș, care au început sa vina la cinematograf în număr tot mai mare.
Vechiul și frigurosul cinematograf Dacia s-a transformat din ruină în reper european. S-au alăturat efortului lui Victor Purice tot mai mulţi simpatizanți, sponsori și iubitori ai acestui cinematograf, un fenomen prin care adolescenții și tinerii din Piatra Neamț s-au regăsit și au lucrat efectiv la schimbarea și îmbunatățirea condițiilor din cinematograf.
Parte a campaniei „Salvaţi marele ecran”, filmul documentar “Cinema, mon amour” descrie eforturile extraordinare făcute pentru a menţine deschise cinematografele vechi din România.
După succesul documentarului despre cinematografele din România și după impactul la nivel mondial al acestui documentar a fost generat un curent cu numele “CINEMA, MON AMOUR” drept pentru care așa se va numi cinematograful din Piatra Neamț.
Iar această emulaţie a iubitorilor de cinematograf se datorează domnului Victor Purice, un pietrean ale cărui calităţi umane l-au transformat într-un model de viaţă, într-un exemplu de perseverenţă.
Personajul din filmul ’’Cinema mon amour’’ este un moldovean, un pietrean care îşi dedică viaţa unei pasiuni. Îndârjit, gospodar, talentat, cu dragoste de muncă, priceput, neobosit, cu un simţ al umorului care-l ajută să treacă peste greutăţi şi idei preconcepute, un luptător al cărui crez în valoarea culturală a cinematografiei tradiţionale, îndeosebi într-o comunitate cum este municipiul Piatra Neamţ, a avut un rol important în crearea unei adevărate mişcări internaţionale.
Renăscut din propria cenușă, cinematograful manageriat de domnul Victor Purice nu numai că îşi acoperă costurile de funcționare, dar a ajuns să plătească și salariile pentru alte 4 cinematografe din țară, dându-le astfel o mână de ajutor. Directorul general al RADEF afirma, la un moment dat, că cinematograful din centru oraşului Piatra Neamţ este cel mai bun cinematograf al România Film și ca încasări și ca număr de spectator.
Iar despre implicare şi angrenarea tinerilor pietreni în această mişcare culturală, despre încrederea şi speranţa domnului Victor Purice că munca sa de o viaţă va lăsa urme peste generaţii, dovedeşte că vrea să transmită fascinaţia sa pentru cinematografie.
Astăzi, ’’Cinema, mon amour’’ a devenit un centru cultural căutat de cineaştii români pentru a-şi prezenta noile creaţii, iar numele sonore care ne vizitează şi beneficiază de căldura şi ospitalitatea cinematografului de sub Pietricica sunt un câştig incontestabil pentru pietreni, pentru renumele municipiului.