În ziua în care Biserica a prăznuit vestea cea bună a întrupării Mântuitorului, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Piatra-Neamț a avut loc slujba de înmormântare a preotului Mihai Rusu.
Fostul paroh al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Precista I din Piatra-Neamţ, s-a stins din viață sâmbătă, 23 martie.
Părintele Mihai Rusu s-a născut la 11 februarie 1949, în oraşul Piatra Neamţ, primind tainele vieţii spirituale în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Precista I, din mâna părintelui Constantin Matasă, ca arvună a Învierii şi a vieţii veşnice; astfel, întreaga lui existenţă, încă din fragedă pruncie, a fost pusă sub ocrotirea Preasfintei Treimi. – notează Calinic Botoșăneanul în ziarullumina.ro
Mihai Rusu a fost hirotonit preot la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie) din anul 1974 de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfinţitul Adrian, Arhiepiscopul Parisului, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titulatura „Botoşăneanul”, pe seama Parohiei Slobozia din Protopopiatul Roznov, fiind împreună-slujitor cu părintele Vasile Dolhoiu. Aici, fiind o parohie situată într-o zonă eminamente misionară, împreună cu părintele Dolhoiu, parohul acelei parohii, a desfăşurat o activitate misionară intensă, plină de zel şi râvnă pastorală.
După zece ani de slujire în Parohia Slobozia, în anul 1984, sfinţia sa s-a transferat ca preot coslujitor la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Precista I din Piatra Neamţ, paroh la aceea vreme fiind părintele Nicolae Capşa. Însă, în 1991, odată cu retragerea Părintelui Nicolae Capşa la pensie, postul de preot paroh a fost ocupat de sfinţia sa, iar în postul de coslujitor a fost numit părintele protopop Dumitru Ailincăi.
Ca preot paroh, secundat de părintele Dumitru Ailincăi până-n 1998, când a fost numit paroh al nou înfiinţatei parohii „Naşterea Maicii Domnului” Precista II, şi de părintele Ioan Pietraru, actualul paroh, a intensificat activitatea liturgică, pastoral-misionară şi cea didactică, predând disciplina religie în şcolile de pe raza parohiei.
După ieşirea la pensie, întâmplată în 2014, sfinţia sa intenţiona să înfiinţeze un atelier de sculptură, el însuşi fiind un sculptor prin excelenţă (a se vedea scaunul arhieresc donat Parohiei Bâtca Doamnei), în care, împreună cu ucenicii săi, să realizeze mobilier pentru parohiile sărace; însă dorinţa sfinţiei sale, deşi a făcut demersurile necesare în acest sens, a rămas doar în stadiu de dorinţă.
