NEAMȚ: Niciun parlamentar nu a răspuns invitației de a merge, o zi, prin ”România reală”

În urmă cu o lună, Carmen Suciu, una din cele mai implicate persoane în campanii privind întrajutorarea copiilor, bătrânilor și a oamenilor lipsiți de un trai decent,  invita parlamentarii de Neamț să i se alăture în a cunoaște, fie și pentru o zi, România reală.

Niciun parlamentar din județul Neamț nu s-a deranjat să răspundă invitației lui Carmen Suciu, sau măcat să o contacteze în vreun fel. 

Invit un domn parlamentar, sau mai mulți, să meargă o zi cu mine pe teren, barem o zi! Uite cum s-a găsit statul paralel!

Au divizat Romania de 30 de ani încoace în bucăți și bucățele, au vândut traditiile, valorile, fabricile, pământul iar acum, au transformat țara într-o groapă în care ne afundăm pe zi ce trece.

Ne mor copiii în spitale, cerșim medicamente pentru ei, tinerii ne fug din țară, cea mai mare migrație pe timp de pace. Am reusit să ne pierdem identitatea, analfabetismul este ca o ciuperca otravitoare care ușor, ușor ucide țara, așa suntem mai ușor de manipulat. Ne mor copiii in spitale, pe șosele, bătrânii lăsați să moară de foame, trecutul si viitorul îl înmormântăm în fiecare zi, prezentul îl ignorăm…”, asa și-a început Carmen Suciu apelul către oamenii politici.

Din păcate, a trecut o lună de zile și niciunul nu a binevoit să pară măcar interesat de acest subiect. Dar suntem siguri că odată cu începerea campaniei electorale pentru alegerille locale, vor fi pline paginile de socializare cu mesaje de susținere a categoriilor neajutorate, ori cu poze colorate din timpul pelerinajelor pe la casele oamenilor amărâți.

Sistemul sanitar, un colaps în care ești ca într-un labirint, totul este la limita unei sărăcii, de zici că abia s-a terminat razboiul. Sate întregi părăsite, ramași pe ici, colo câte un bătrân care iși plânge amarul în pumni.

Copii ce dorm pe sub poduri, prin catacombe, copiii nimănui. Bebeluși plângând de foame pentru ca mamelor lor le-a secat sânul din cauza lipsei de hrană, de neputințe.

Copilul mi l-a omorât sistemul, o soră mi-a omorât-o ”autostrada” construită pe hârtie, una mi-a trimis-o la 3000 de km, nu-mi pot imbrățișa nepoatele, mie mi-au tăiat aripile aruncându-mă în iadul unei tranziții prost gestionate.

Oare unde ne îndreptăm? Ce vom face? Zilnic văd neputință, ieri un băiețel mi-a spus: ”nu știu cum este gustul de ciocolată, dar am gasit o hartie de la ea, o păstrez într-o carte si mă rog seară de seară să găsesc o ciocolată!”  

Am ajuns un cerșetor în propria-mi țară, cerșesc lapte pentru bebeluși, mâncare pentru bunici, condiții și resurse pentru studenții mei, să-i îmbrac pe cei goi, să-i hrănesc pe cei flămânzi. Da, știu, spuneți, păi sunt mulți care nu vor să muncească, întreb: unde? Cei din medii defavorizate sunt aruncați sub preșul societății, sunt marginalizați pentru că sunt lipsiți de educație, civilizație, nu știu decât să-și apere instinctul de supraviețuire.

Mă întreb cum vom reși să ieșim de aici, din negura în care ne afundăm zi de zi. De ce nu se fac fabrici, școli profesionale, de ce nu vedem realitatea la justa sa valoare, de ce plimbăm doar hârtii de colo, colo și concret nu facem mai nimic?

Suntem pe locul doi la migrație, după Siria, cea mâncată de război, noi, pe timp de pace, continuând așa vom dispărea ca nație, vom deveni una cu mocirla europeană, în care cei care sunt aleșii neamului de 30 de ani ne îndeasă cu fiecare zi trăită.

Credeți că îmi va răspunde cineva la invitație???, se întreba Carmen Suciu, prin intermediul unei postări pe Facebook, în urmă cu o lună.