Deasupra uşii, la intrare, este scrisă următoarea pisanie care vorbeşte despre istoricul acestei biserici: ,,Această sfântă biserică, s-a făcut din temelie cu toate ale ei, de răpostaul Chiriac Braşoveanu, iară pridvorul este făcut din temelie cu toată cheltuiala psaltului Ioan numai, cum şi această închipuire a Înfricoşatei Judecăţi şi amvonul dinăuntru bisericii şi deasupra bisericii, acoperământul, sunt făcute, de asemenea, cu cheltuiala Psaltului Ioan dimpreună cu a ctitorilor celor vechi şi a unor poporeni, prin îndrumarea numitului de mai sus psalt: Smaranda Braşoveanca, Costache fiul său, Dumitru Sfetcu şi a altora. Spre veşnică pomenire. La anul 1832, august 31’’.
I…Târgu Neamţ, este un oraş istoric cu cele mai multe aşezări duhovniceşti şi pe bună dreptate este socotit, poarta de intrare către frumoasele mănăstiri din ţinutul Neamţului, ceea ce îl face să fie atât de mult cercetat de către iubitorii de trecut românesc.
II. Biserica Sf. Gheorghe, monument istoric, este cea mai veche între cele opt biserici, pe care le are Târgu Neamţ.
Aşezată în centrul oraşului, în preajma arterei principale care trece spre mănăstiri, biserica aceasta a fost zidită din dania mărinimoasă a fraţilor Braşoveni, negustori, veniţi aşa cum arată numele lor, din Ardeal.
Biserica este zidită din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă şi cuprinde în corpul ei şi clopotniţa, ca la majoritatea bisericilor locale.
III. Zidirea ei a început în anul 1800 şi s-a terminat în anul 1808, când a fost sfinţită de marele mitropolit Veniamin Costachi.
Deasupra uşii, la intrare, este scrisă următoarea pisanie care vorbeşte despre istoricul acestei biserici:
,,Această sfântă biserică, s-a făcut din temelie cu toate ale ei, de răpostaul Chiriac Braşoveanu, iară pridvorul este făcut din temelie cu toată cheltuiala psaltului Ioan numai, cum şi această închipuire a Înfricoşatei Judecăţi şi amvonul dinăuntru bisericii şi deasupra bisericii, acoperământul, sunt făcute, de asemenea, cu cheltuiala Psaltului Ioan dimpreună cu a ctitorilor celor vechi şi a unor poporeni, prin îndrumarea numitului de mai sus psalt: Smaranda Braşoveanca, Costache fiul său, Dumitru Sfetcu şi a altora. Spre veşnică pomenire. La anul 1832, august 31’’.
În ordinea însemnătăţii, ctitorii bisericii Sf. Gheorghe, aşa cum rezultă din pomelnicul ctitoresc, sunt următorii: Chiriac Barşoveanu, Psaltul Ioan, Teodor Drăghici, Dumitru Sfetcu. Vasile Blanaru, Alexandru Teohari, Chiriac Dumitraşcu, Grigorie Iconomul Butescu, Maria Vasiliu, Teodor Grecu, Costache Stefaniu, Constantin Braşoveanu, Ioan Teohariu şi altii care sunt scrişi în pomelnicul cel ctitoresc.
IV. Stilul bisericii, este cel bizantin, în formă de cruce, având şi un turn la mijloc, în care se mai păstrează ceva din vechea pictură.
V. Pictura bisericii, care se mai păstrează în pridvor şi în turlă, este executată în ulei şi datează din anul 1822.
Pisania bisericii aminteşte de această lucrare a picturii făcută cu cheltuiala Psaltului Ioan.
VI. Catapeteasma biseiricii este sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur, iar pictura de pe ea este în ulei şi datează de la facerea bisericii. Nu se cunoaşte numele pictorilor. Pictura este mediocră.
VII. Această biserică are o serie de obiecte de valoare istorică şi artistică, dintre care enumerăm următoarele:
O Sf. Evanghelie cu litere chirilice, ferecată în argint masiv şi tipărită la Râmnicu Vâlcea în anul 1794. Este dăruită acestei biserici de către ieroschimonahul Mihail;
Două cruci din argint lucrate în filigram;
Un epitaf vechi lucrat în fir de argint, datând din anul 1851;
Toate mineele anului bisericesc tipărite, deasemenea, tot la Râmnicu Vâlcea;
Cele trei clopote datând de la zidirea bisericii.
VIII. Biserica Sf. Gheorghe este cea mai veche biserică din oraşul nostru şi a fost multă vreme catedrala oraşului şi reşedinţa de protoierie.
In această biserică a slujit şi preotul Nicolae Conta, tatăl filozofului român Vasile Conta.
IX. Aşa cum arată şi însemnarea din pisania bisericii, la acest Sf. Locaş au avut loc mai multe lucrări de renovare, dintre care amintim:
la 15 aprilie 1864, un incendiu a distrus acoperişul, care la început era din draniţă şi care s-a refăcut, dinnou, de această dată fiind acoperit , în întregime, cu tablă.
mai înainte de această dată s-a refăcut pridvorul.
In continuare s-au mai făcut reparaţii în anii: 1867, 1907,1947, iar începând cu anul 1959, s-au făcut lucrări de restaurare după devizul aprobat de Departamentul Cultelor şi Direcţia Monumentelor Istorice.
Incepând cu anul 1990, când a devenit parohie, la această biserică s-au executat ample lucrări de restaurare şi consolidare, după cum urmează:
acoperişul a fost refăcut în întregime, consoalele, căpriorii şi toată şarpanta fiind executate, din lemn de stejar, învelit cu tablă zincată, în stil ştefanian, de către o echipă de meşteri tâmplari de la Mănăstirea Sihăstria, conduşi de către renumitul maistru Lazăr Răchieru şi sub stricta supraveghere şi îndrumare a domnului inginer Stroe, de la Direcţia Monumente Istorice Bucureşti.
Zidul bisericii a fost consolidat, în partea superioară cu o centură din beton armat, de jur împrejur şi cu trei grinzi transversale, tot din beton armat cu fier beton.
S-a adăugat un pridvor, unde se ard lumânarile, iar interiorul bisericii a fost pictat, în întregime, după un deviz aprobat de Comisia de Pictură, de către pictorul Constantin Hărăbor din Vrancea.
Tot în interiorul bisericii au fost aşezate strane pentru credincioşi, iconostasul, strana Maicii Domnului, Scaunul arhieresc şi stranele din Sf. Altar, toate executate din lemn de stejar, sculptat.
Biserica a fost împodobită cu un policandru din bronz cu 45 de lumini, veşminte preoţeşti, cărţi şi obiecte de cult.
In imediata apropiere a Sf. Locaş se află casa parohială, zidită, în mare parte, pe cheltuiala preotului Munteanu şi a familiei sale.
Toate aceste lucrări au fost finalizate în vara anului 1996, iar biserica a fost sfinţită de către Prea Sfinţitul Părinte Episcop de Huşi, Ioachim Vasluianul, delegatul Prea Fericitului Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, paroh fiind preotul Munteanu Constantin.
sursa monumenteneamt.ro