Cu toții cunoaștem câte o părticică din istoria orașului Piatra-Neamț, dar puțini știm de unde se trag numele cartierelor ce îl compun.
Am apelat la vastele cunoștințe în domeniu ale unui emerit profesor – Dorina-Luminița Drexler, doctor în istorie, care, pe baza documentelor, a reușit să ofere o explicație asupra numelor cartierelor din orașul Piatra-Neamț: ”Vânători, Mărăței, Precista, Dărmănești, Ciritei și Doamna”.
Luminița-Dorina Drexler: ”Încerc să reconstitui, pe scurt și fără pretenții de studiu științific, originea numelor unora dintre cartierele orașului nostru. Sprijin în această încercare mi-au fost lucrările lui Marcel Drăgotescu (Piatra-Neamț-file de monografie, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2004), Dimitrie Hogea (Din trecutul orașului Piatra-Neamț. Amintiri, Tipografia ”Record”, Piatra-Neamț, 1936) și Gheorghe Verșescu (Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț, București, 1971).”
Începuturile orașului:
Astfel, Marcel Drăgotescu arată că ”menționată încă din secolul al II-lea d.Hr. în Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu, Petrodava este situată, de-a lungul veacurilor, (…) într-o zonă ce corespunde actualului teritoriu al orașului Piatra-Neamț. Se pare că, în timpul lui Decebal, ”Petrodava a fost nemijlocit implicată în grelele războaie daco-romane.
Din acest punct de vedere ni se pare semnificativ faptul că, după înfrângerea lui Decebal, în 106, romanii au considerat necesar să treacă la est de Carpați, pentru a supune Petrodava și a instala o garnizoană în castrul pe care l-au ridicat pe „dealul Troian”, dincolo de apa Bistriței, în fața cetății dacice de pe Bâtca Doamnei.
Dacă documentul din 30 ianuarie 1395, dat de regele maghiar Sigismund de Luxemburg, ”ante villam Karachonkw = înaintea satului Piatra lui Crăciun” este controversat, documentul din 31 iulie 1431, când Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița ”o casă a lui Crăciun din Piatra” este considerat veridic de către istorici.
Preotul Gheorghe Verșescu, în Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț, citându-l pe T. Codrescu, afirmă că ”pe timpul lui Ștefan cel Mare găsim și o biserică zidită de Domn, la Camena, identificată cu Piatra-Neamț”, denumire reluată și de cronicarul Miron Costin , în 1684, și tălmăcită din slavonă, de Nicolae Iorga, prin expresia ”Cetatea de Piatră”.
Cartierele orașului:
Zona Centrală s-a constituit, probabil, în zona Curții Domnești, construită de Ștefan cel Mare, și s-a extins treptat spre Cuejdi, dar și spre Valea Viei.
Cartierul Vânători: este menționat de Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei. Astfel, ”Vânătorii ocupă un sat de vreo sută de case, în Munții Moldovei, aproape de orașul Piatra.” Conduși de vătaful lor”, vânătorii aveau obligația ca, în timp de război, să răspundă chemării domnului (…) , iar în timp de pace să asigure vânatul necesar curții voievodale, pentru această slujbă fiind scutiți de impozite”, afirmă M. Drăgotescu, în lucrarea citată.
Cartierul Dărmănești: Preotul Gh. Verșescu afirmă că ”denumirea satului Dărmănești este foarte veche, ca și așezarea, de altfel. Ea provine de la un nume germanic, Darman. Satul a fost dăruit de Alexandru cel Bun Mănăstirii Bistrița, iar în secolul al XVIII-lea a ajuns sub stăpânirea lui Darie Iordache, fost mare paharnic, care și-a luat numele de Dărmănescu.
Cartierul Precista: sau ” Mahalaua Bistriței” sau ”Arinilor”, denumit după Biserica atestată din secolul al XIX-lea, cu denumire de origine slavonă (”Fecioara Preacurată”).
Cartierul Mărăței: sat atestat încă din secolul al XV-lea, dăruit de pârcălabul Popa Costea, Mănăstirii Bistrița, încorporat apoi moșiei Căucelești/ Căciulești-denumire ce amintește de tribul celtic Caucoenses, menționat de Ptolemeu, în sec. al II-lea d. Hr. ( conform preotului Gh. Verșescu). În 1867, moșia Mărăței, aparținând doamnei Ana Balș-Lățescu, a fost vândută la licitație din cauza datoriilor și cumpărată de Primăria Piatra-Neamț, cu suma de 34.001 galbeni.
Cartierul Doamna: Preotul Gh. Verșescu precizează că numele cartierului provine de la locul de reședință al Doamnei lui Alexandru cel Bun. Toponimicul Doamna a fost menționat, pentru prima dată, în 1458, în actele Mănăstirii Bistrița.
Cartierul Ciritei (”tufă”-arhaism): pe la 1890, conform lui Gh. Verșescu, făcea parte din comuna Gârcina. Este amintit în legătură cu un joc de cuvinte pe care Ion Ghica nu reușea să-l pronunțe corect: ”Ciritei de tei, pe miriști de miei”. Același autor susține că, ”în vechime, înainte de a fi sat, era un tufăriș mai mare” – a consemnat Prof. dr. Dorina-Luminița Drexler