Legea carantinei şi izolării a fost votată! Care sunt noile reguli

Legea privind carantina și izolarea a fost adoptată joi seară de Senat, în calitate de cameră decizională. 

După adoptare, proiectul stă la Parlament două zile, termen pentru contestarea la CCR. După cele 2 zile, legea va fi trimisă la promulgare. După promulgare, legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ ANUNȚUL DE MAI JOS

Comisia Juridică a Senatului a adoptat mai multe amendamente la această lege. Printre modificări se numără obligația INSP de a comunica separat numărul cazurilor noi de cele retestate.

De asemenea, un alt amendament prevede că izolarea pentru un pacient bolnav minor se dispune într-o primă fază la domiciliul.

Totodată, au fost eliminate paragrafele care prevedeau carantinarea bunurilor.

Mai jos principalele amendamente:

  • carantina persoanelor – măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege
  • izolarea – măsura care constă în separarea fizică a persoanelor afectate  de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării și  reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimțământului persoanelor sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.
  • În situația în care persoanele menționate la alin. (1)  refuză măsura carantinării la domiciliu sau la  locația declarată de acestea, precum și atunci când persoanele în cauză nu respectă măsura carantinei pe durata acesteia, deși au consimțit anterior carantina, medicul sau organele de control, după caz, recomanda, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide carantinarea  persoanei în spațiul special desemnat de autorități dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Când carantina este recomandată de medic sau de organele de control, după caz, aceștia vor informa de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spațiul special desemnat de autorități printr-o decizie cu caracter individual.  Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului,  numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau de organele  de control, după caz, și se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spațiul special desemnat de autorități sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe de revizuire sau încetare a măsurii carantinării în spațiul special desemnat de autorități, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină sau, după caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.
  • Art. 8
    • Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive.
    • Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locația declarată de acestea sau, după caz, în unități sanitare sau în locații alternative atașate acestora, precum și lista unităților sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară și dreptul la libertate al persoanelor, măsura izolării se instituie în funcție de  boala infectocontagioasă, stabilită potrivit alin. (2), cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale:

    a)Măsura să fie dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină;

    b)Măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică;

    c)Măsura să fie instituită pentru  a  proteja interesul public și să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății  persoanei.

    • Izolarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, în condițiile alin. 6, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locație alternativă atașată unității sanitare, stabilite conform alin. (2), pentru cel mult 48 de ore, exclusiv în vederea efectuării  examinărilor clinice,  paraclinice și a evaluarilor biologice, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
    • La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.
    • Izolarea la domiciliu sau la locația declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locația declarată nu poate fi dispusă în situațiile în care informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere și rata de transmisibilitate  impun  izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate  sanitară sau o locație alternativă atașată acesteia.

    (6) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză măsura izolării instituite conform alin. (3) sau recomandate conform alin. (4), după caz, sau dacă persoanele nu respectă măsura izolării instituite la domiciliu sau la locația declarată pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informează de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care poate confirma sau infirma măsura izolării instituită sau recomandată după caz, în unitatea sanitară sau într-o locație alternativă atașată acesteia, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare a persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite cu celeritate în  cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau, dupa caz, de organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei care infirmă măsura izolării instituită sau recomandată potrivit alin. (3) sau alin. (4) ori până la comunicarea hotărârii primei instanțe de revizuire sau încetare a măsurii izolării instituite sau prelungite în unitatea sanitară sau în locația alternativă atașată acesteia, persoana în cauză nu poate părăsi locația unde se află izolat,  fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.

    (7) Măsura izolării instituită potrivit alin. (4) încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

    (8) Dacă persoana menționată la alin. (1) este un minor, măsura izolării se instituie pentru acesta conform alin. (3) si (4) după caz, la domiciliul aparținătorului ori la locația declarată de acesta. Izolarea minorului într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată acesteia se instituie potrivit reglementărilor în vigoare. Aparținătorul minorului este supus măsurii carantinării în temeiul prezentei legi, dacă măsura izolării nu i se aplică.

  • Art. 9 –

    (1)Când măsura carantinei sau a izolării a fost luată față de o persoană în a cărei ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, din orice alt motiv, rămâne fără supraveghere și îngrijire, părintele, ocrotitorul legal, personalul medical sau reprezentantul direcției de sănătate publică anunță serviciul public de asistență socială în vederea monitorizării acestora și dacă se impune, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire temporară pentru persoanele respective.

    (2) Monitorizarea și după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse numai pe durata în care acestea rămân fără supraveghere și fără îngrijire și nu au ca efect suspendarea de drept a exercițiului drepturilor părintești sau a drepturilor ocrotitorilor legali.

    (3) Monitorizarea și după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor prevăzute la alin. (1) nu pot fi dispuse dacă părintele sau ocrotitorul legal a desemnat un alt membru al familiei sau o persoană de referință pentru supravegherea și îngrijirea persoanelor prevăzute la alin. (1), iar aceasta acceptă să exercite temporar supravegherea si îngrijirea pentru persoanele respective.

    (4) Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului vor lua măsuri pentru a pune la dispoziția persoanelor prevăzute la alin. (1) locații rezidențiale corespunzătoare și personal specializat, în funcție de vârsta și de starea de sănătate a persoanelor ocrotite, pe întreaga durată în care acestea rămân fără supraveghere și îngrijire.

  • Institutul Național de Sănătate Publică, pe toată perioada situației de risc epidemiologic și biologic, pentru prevenirea introducerii si limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul național, are obligația de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate și numărul total de teste pentru cazurile noi și cazurile retestate, raportate separat, la nivel național și județean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate
  • Autoritățile publice centrale sau locale au obligația de a asigura pentru persoanele aflate în carantină sau în izolare la domiciliu sau în locația declarată de acestea, necesarul de hrană ori, după caz, și tratament în funcție de  vârsta și starea de sănătate a persoanei, precum și   livrarea acestora dacă persoanele se află în imposibilitatea de a-și asigura procurarea hranei ori, după caz, a tratamentului. Prin Hotărâre de Guvern se vor stabili limitele maximale pentru aceste cheltuieli, care vor fi suportate din bugetul Ministerului Sănătății, prin unitățile administrativ teritoriale.

Raportul cu amendamentele discutate în Comisia Juridică a Senatului poate fi consultat AICI.

PUBLICITATE