Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuita pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică, aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, la vârsta de 3 ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.
A fost încredinţată arhiereului Zaharia, care a dus-o în cea mai sfântă cameră a Templului, numită Sfânta Sfintelor, unde doar el intra o dată pe an.
Fecioara Maria va rămâne aici până la vârsta de 15 ani, ca un copil care, înainte de zămislire, a fost hărăzit lui Dumnezeu.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este sărbătorită an de an, în data de 21 noiembrie, când se împlinesc multe tradiții care atrag norocul, sporul și sănătatea credincioșilor.
SĂRBĂTORI POPULARE – (V)OVIDENIA
Ziua intrării în Biserică a Fecioarei Maria, numită Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinităţi a lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie).
Local, în Bucovina, se credea că în această zi s-ar fi născut Domnul Hristos.
Sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară (Moş Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou dacic.
În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide Cerul şi vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumânări încolăcite pe o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece şi descântece, se afla ursita, se efectuau observaţii şi previziuni meteorologice.
Pentru copiii morţi nebotezaţi şi pentru oamenii înecaţi şi morţi fără lumânare se făceau în această zi praznice şi li se împărţeau pomeni.
Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără oprelişte, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile uşilor, vatra şi cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul.
Pentru protecţia vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii şi pieilor de animale.
De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
SĂRBĂTORI ȘI PRACTICI POPULARE ARHAICE OBEDENIA (VOVEDENIA)
În trecut, se credea că la Obedenie (Vovedenie) „s-ar fi vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviștenieˮ. Românii de pe vremuri țineau sărbăoarea de Ovidenie mai ales pentru ochii ce văd, „pentru vederiˮ, în acest scop femeile obișnuind să sfințească un fuior. Cu acesta, înmuiat în apă, se ștergeau la ochi atunci când aveau problem cu vederea.
În noaptea dinspre Obedenie, se punea într-o strachină apă „la privighiatˮ, trebuind să facă, în trei reprize, trei sute de mătănii. Numai procedând așa, se credea că apa le putea fi de ajutor pentru sănătatea trupului și protectoare împotriva răutății omenești.
Gospodinele așteptau Vovidenia mai ales pentru a da de pomană „lumina de veciˮ, o lumânare masivă cât un stat de om sau cât ușa casei, despre care se credea că nu se stinge niciodată pe lumea cealaltă, lumea fără dor. Resturile lumânării erau bine păstrate, în credința că numai cu ele era bine să te uiți la Anul Nou în fântână, pentru a-ți vedea ursitul.
Această pomană, căreia i se alăturau uneori colăcei, apă, și mai rar, alimente și îmbrăcăminte, se dădea în special pentru sufletele celor înecați sau morți în întuneric, spre a avea și ei calea luminată pe „ceea lumeˮ.
Tot de Obedenie se făceau praznice pentru copii morți, mese ritualice la care se dădeau de pomană bucate de post, unde covașa sau braga erau la mare cinste.
(Marcel Lutic – „Timpul sacru. Sărbătorile de altădatăˮ)