Guvernul PNL, prin activitatea ministrului Anisie, prin declarațiile total neinspirate ale lui Ludovic Orban și prin măsurile luate la nivelul Inspectoratelor Școlare, pare să piardă, treptat, sprijinul mediului profesoral.
La nivel central, dar cu aplicabilitate la nivelul județelor, sistemul de învățământ trece prin momente foarte delicate. Nu cred că a existat în istoria post-decembristă a României o perioadă mai tulbure și mai nesigură în privința începerii noului an școlar.
Raluca Andreea Oglindoiu, profesor al Colegiului Național ”I.L. Caragiale”, face o radiografie completă a ceea ce înseamnă, astăzi, meseria de profesor.
„Conform indicatiilor “pretioase” si ordinelor care mai de care mai aberante si mai inutile ale autoritatilor legate de noul an scolar, profesorul nu mai are dreptul la pauza, nu mai are voie sa intre in cancelarie, nu mai are acces la catalog decat o data pe zi ca sa treaca rapid notele din ziua respectiva.
Principala menire a acestei nenorocite de meserii este de a fi un fel de garda de corp a elevilor. Profesorul nu mai poate parasi clasa pe timpul pauzei, decat ca sa fuga la alta sala cand se suna de intrare.
Daca are, sa zicem, trei ore consecutiv la aceeasi clasa, ramane tintuit locului acolo, ca sa-i pazeasca pe elevi, sa-i dezinfecteze, sa le potriveasca mastile, sa-i duca la toaleta, sa-i… aici ma opresc fiindca “misia” nobila pe care o va avea chiar si acolo o sa apara probabil in urmatorul ordin de ministru. Sau ghid.
Asta inseamna ore in sir in care amaratul de functionar al catedrei nu se mai poate dezlipi de elevi nici ca sa respire undeva macar cateva clipe un pic de oxigen.
Vorbeste cel putin 6-7 ore pe zi cu masca pe fata, care masca ii ramane lipita de mutra si in timpul pauzelor, cand trece brusc la munca de pedagog, meserie disparuta in negura vremurilor la noi, dar atat de utila si de apreciata peste tot in lumea asta, unde profesorii au asistenti antrenati special pentru astfel de situatii si pentru tot ce nu tine de predare efectiv.
Treaba profesorului in tarile unde indeletnicirea asta inca nu a fost calcata in picioare cu bocanci plini de noroi, este exclusiv predarea si examimarea. Tocmai in vederea asigurarii calitatii cunostintelor pe care le transmite. In fine. Aia e o alta lume, prin urmare nu are rost sa comparam.
Asadar, in ritmul asta aiuritor si dement, plasmuit de minti zglobii care nu au nici ce mai vaga legatura cu educatia, profesorii vor cadea unul dupa altul la datorie. Daca, printr-o minune, nu de covid, atunci de epuizare. Sau sufocare. Ei, si? Parintii vor fi multumiti fiindca dulaii de paza si protectie vor fi la post. Non-stop.
Sigur ca nu i-a dat prin cap niciunui bagator de seama, pardon, consilier/secretar de stat etc, etc din minister (sau poate ca, dimpotriva, tocmai asta a fost ideea) ca dupa acest zilnic sacrificiu inutil al profesorului, elevii sunt oricum liberi apoi sa faca tot ce poftesc, sa iasa grupuri-grupuri, brat-la-brat din scoala, sa se duca la localuri, mall uri etc si a doua zi multi dintre ei sa vina la scoala cu virusul la purtator.
Ei, si? Profesorul e acolo, de paza. Fara intrerupere cel putin 7 ore. Intru linistirea natiei. Care va rasufla usurata ca tanara generatie va socializa in sfarsit. In siguranta. Fiindca leit-motif ul acestei grabe cu care se aplica un scenariu inca atat de periculos in situatia in care ne aflam a fost si este socializarea tinerimii romane.
Care insa va incepe cu adevarat la iesirea din incinta scolilor, ceea ce face absolut inutile aceste masuri tampite. De fapt, guvernantii stiu bine ca numarul cazurilor va creste pe banda rulanta. Dar, deh, suntem in campanie electorala. Si profesorului i s-a atribuit cu multa generozitate, grija ai consideratiune rolul de țap ispașiror.
Este pentru prima data cand regret CU ADEVARAT ca m-am incapatanat sa raman in profesia asta degradata total. Batjocorita si umilita de atata amar de vreme. Dragi colegi de breasla, asa cum spunea un mare clasic in viata, “suntem pe cont propriu; scapa cine poate”. Fiindca noi nu am fost niciodata in stare sa ne revoltam cu adevart. Prin urmare nu vom fi nici macar de data asta.”
Situația la Neamț:
În județul Neamț, situația nu este diferită de cele scrise mai sus de profesorul bucureștean. Iar la nivelul Inspectoratului Școlar Județean, deciziile luate în ultima perioadă de către conducerea instituției nu au rămas fără ecou.
De la numirile inspectorilor generali adjuncți, unele mai stupefiante decât altele, a se traduce, de exemplu, cazul ”adjunctei” Irimia Genoveva, via ALDE, până la umorile plecării unui „greu” precum Secară Cristinel, generalul Mihai Obreja a baletat prin toată acestă perioadă pandemică exact ca un elefant, printre porțelanuri, știindu-se „abilitățile” sale înalte pentru aplicații tehnologice.
Despre clasele desființate pe la „Conta” sau alte școli nu prea a îndrăznit să vorbească nimeni, decât asumându-și securea pusă deasupra capului.
Scenariile pe care lucrează școlile, în acest moment, sunt un mare secret. Nimeni nu a dezvăluit nimic, deocamdată. Ordinul fiind acela al discreției absolute.
Cât despre norme suplimentare, nu e cazul, nu avem ce face cu ele, după modelul ministerial consacrat: „nu am ce să fac cu banii, dacă se alocă 6% din PIB Educației pe construcția actuală”.
În plină pandemie, tot ceea ce-i mai lipsea acestei țări era bulibășeala din sistemul de învățământ și persiflarea corpului profesoral.