Durerile de umăr – Dr. Gabriel Dârcă, medic specialist Arcadia

Dr. Gabriel Dârcă, medic specialist Ortopedie-Traumatologie cu supraspecializare în Chirurgia umărului și membrului superior, Arcadia

Umărul este cea mai complexă și una dintre cele mai mari articulații ale corpului.

Este o articulație formată, de fapt, din 4 articulații care funcționează sincronizat (scapulo-humerală, scapulo-toracică, acromio-claviculară și sterno-claviculară) și este singura articulație a corpului uman cu mobilitate completă pe 360°.

Spre deosebire de celelalte articulații ale corpului, care au o concordanță între dimensiunile suprafețelor articulare, umărul este complet disproporționat din acest punct de vedere: trebuie privit ca o minge de fotbal așezată pe o cană de cafea.

Datorită configurației sale biomecanice unice, umărul poate executa mișcări complexe, stabilitatea fiind asigurată doar de țesuturile moi: labrum, capsulă articulară, ligamente și tendoane. Dar aceste caractere unice și faptul că este o articulație care se mișcă în permanență predispun umărul la numeroase tipuri de leziuni, și atunci apare durerea.

Cauzele durerii de umăr

Cauzele durerii de umăr sunt variate: sport, mișcări repetitive sau suprasolicitare mecanică la locul de muncă, efectuarea gesturilor profesionale în poziții necorespunzătoare, traumatisme, degenerescența legată de vârstă sau modificări metabolice și hormonale (menopauza).

Deși este o durere care, de multe ori, jenează mai puțin activitatea cotidiană (comparativ cu șoldul sau genunchiul, de exemplu) și poate fi mai ușor ignorată, nu trebuie să fie totuși considerată astfel. Durerea este întotdeauna un semnal de alarmă.

Durerile de umăr pot fi grupate în 2 mari categorii:

  • acute (de cele mai multe ori traumatice, cu instalare brutală);
  • cronice (dureri cu instalare progresivă).

Patologia acută a umărului este reprezentată de: fracturi (humerus proximal, claviculă, omoplat, glenă), luxații (gleno-humerale, acromio-claviculare), rupturi tendinoase traumatice (coif rotatori, biceps lung).

Patologia cronică este reprezentată de: conflictul (impingement) subacromial, tendinitele inflamatorii și calcifiante ale coifului rotatorilor, rupturile degenerative ale coifului rotatorilor, capsulita retractilă (umărul înghețat), instabilitatea cronică gleno-humerală, artroza (omartroza, acromio-claviculară).

Durerea de umăr: diagnostic

Întotdeauna diagnosticul unei dureri de umăr începe cu un istoric complet (cauze posibile, mod de instalare, evoluție etc.), urmat de un examen clinic minuțios și standardizat al regiunii umărului. Aceste 2 etape parcurse riguros și trecute prin filtrul unui chirurg cu experiență în chirurgia umărului orientează în cele mai multe cazuri spre un diagnostic clinic pertinent.

Cea de a doua etapă în stabilirea unui diagnostic corect și complet este reprezentată de investigațiile paraclinice: radiografii, ecografie, CT, RMN, electromiografie de membru superior.

Diagnosticul corect este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat, care să asigure pacientului gradul de confort și de funcționalitate dorite.

Durerea de umăr: tratament

Înțelegerea cauzei, a mecanismului de apariție și a cerințelor funcționale ale pacientului oferă chirurgului supraspecializat în chirurgia umărului posibilitatea de a propune un plan terapeutic adaptat, deoarece în patologia umărului nu există un tratament à la carte, un plan valabil pentru toate categoriile de pacienți.

În principiu, o mare parte a patologiei umărului poate fi tratată prin metode conservatoare: infiltrații, fizio și kinetoterapie, înlăturarea factorilor declanșatori etc. Doar după epuizarea fără rezultat a metodelor de tratament conservator, pentru aceste tipuri de patologii, poate fi luat în calcul tratamentul chirurgical.

Există, în mod evident, și indicații chirurgicale clare de la bun început.

În linii generale, tratamentul chirurgical în patologia umărului se împarte în 2 mari tipuri de intervenții: artroscopice și chirurgie clasică.

Indiferent de tipul de intervenție practicată, ea trebuie efectuată de un chirurg supraspecializat în chirurgia umărului, cu experiență vastă în domeniu, și care să dispună în jurul lui de o echipă obișnuită cu rutina și rigurozitatea chirurgiei umărului (anestezist, chirurg secund, instrumentist, asistent de sală, reprezentant medical furnizor al implanturilor).

Chirurgia umărului este o ramură extrem de avansată tehnologic, cu o curbă de învățare foarte lungă și anevoioasă, și prin urmare artroscopia de umăr sau protezarea umărului ar trebui realizate doar de un chirurg cu o pregătire temeinică, dedicat exclusiv patologiei umărului.

Artroscopia umărului este un domeniu care a căpătat o amploare impresionantă în ultimii ani, devenind o armă redutabilă în mâna unui chirurg antrenat. Prin intermediul artroscopiei pot fi tratate: instabilitățile scapulo-humerale, luxațiile acromio-claviculare, rupturile tendoanelor coifului

rotitorilor, patologia tendonului lung al bicepsului.

Chirurgia clasică a umărului are 2 mari direcții:

  • patologia acută (fracturi, luxații);
  • patologia cronică (artroze și instabilități de umăr).

Și acest tip de chirurgie trebuie să aibă la bază o înțelegere temeinică a biomecanicii umărului, a tipurilor lezionale și a principiilor corecte de tratament. Oricare ar fi procedura efectuată (osteosinteză a unei fracturi, cura unei instabilități, implantarea unei proteze), scopul rămâne același: restabilirea cât mai rapidă a mobilității și funcției articulației umărului, necesare vieții de zi cu zi și confortului pacientului.

www.arcadiamedical.ro

PUBLICITATE