Filmul românesc „Un pas în urma serafimilor” a cucerit atât publicul din sălile de cinema arhipline, cât și telespectatorii de pe platforma Netflix, informează publicația mesajul.ro.
Regizorul nemțean Daniel Sandu, creatorul acestei producții de succes, a dezvăluit recent motivele pentru care filmul nu a putut fi realizat în județul Neamț, la Roman, locul real al desfășurării poveștii.
„De fiecare dată când trec prin Focșani, fac un mic ocol să revăd Colegiul Național Unirea, unde am trăit unele dintre cele mai frumoase amintiri din cariera mea de regizor, filmând acolo o mare parte din debutul meu, ‘Un pas în urma serafimilor'”, a mărturisit regizorul Daniel Sandu.
Acesta a explicat că „seminarul” din film a fost recreat la Colegiul Național Unirea din Focșani de către echipa de producție, care a descoperit locația cu doar trei săptămâni înainte de filmare. Daniel Sandu a evidențiat calitățile locației și aprecierea sa pentru oamenii inteligenți și deschiși la minte care administrează colegiul.
Cu toate acestea, regizorul a dezvăluit și o curiozitate din culisele producției.
Înainte de începerea filmărilor, Daniel Sandu a încercat să obțină aprobarea de a filma la locația reală din povestea filmului, Seminarul Teologic Ortodox SF. Gheorghe (actual Melchisedec) Roman.
A obținut audiență la episcopul Romanului și Bacăului cu ajutorul unui fost coleg de seminar, actual preot. Cu toate că episcopul a fost încântat de proiect inițial, ulterior, nu s-au primit aprobările necesare.
După ce scenariul filmului a fost solicitat și trimis către episcopie, nu numai că nu s-au primit aprobări, dar nu au mai existat niciun răspuns la telefoanele regizorului. Sandu a aflat „pe surse” că nu va primi acordul, însă nu printr-un refuz oficial, ci printr-o simplă ignorare a cererii.
Mai mult decât atât, scenariul filmului a circulat pe telefoanele mobile ale preoților din zonă fără acordul regizorului sau al casei de producție. Daniel Sandu a relatat că foști colegi de-ai săi îi trimiteau mesaje cu replici din scenariu, distribuit de către episcopie.
Regizorul a subliniat acest aspect într-un mod ironic, evidențiind că, în cele din urmă, s-a găsit o locație excelentă la Focșani pentru realizarea filmului.
Ulterior lansării, episcopul l-a convocat de urgență pe preotul care a intermediat audiența la el, pentru a cere socoteală, subliniind faptul că nu a acordat aprobare pentru producție.
Astfel, povestea din spatele „Un pas în urma serafimilor” aduce în prim-plan nu doar succesul cinematografic, ci și provocările și ironiile întâmpinate în încercarea de a filma la locația reală a poveștii.
Postarea integrală a lui Daniel Sandu:
”De câte ori trec prin Focșani fac un mic ocol să revăd Colegiul National Unirea pentru că am cules de-acolo unele dintre cele mai faine amintiri din cariera mea de regizor, odată ce am filmat acolo mare parte din filmul meu de debut ”Un pas în urma serafimilor.
Pentru cei care nu știu, “seminarul” din film a fost recreat de echipa de producție la acest colegiu pentru că e o locație grozavă, administrată de niște oameni deștepți și destupați la minte, într-un orășel foarte simpatic.
Locația a fost descoperită cu doar 3 săptămâni înainte de filmare de către Mirela Tugui căreia îi rămân recunoscător pentru că altfel, fără această locație, filmul și energia echipei nu ar mai fi fost la fel.
ȘI ACUM un FUN FACT: când am început producția filmului, inițial mi-am dorit să încercăm să filmăm chiar în locația reală din povestea filmului, adică la seminarul teologic ortodox SF. Gheorghe (actual Melchisedec) Roman, pentru un grad de autenticitate cât mai ridicat ținând cont că era un film de ficțiune bazat pe fapte reale.
Am făcut cereri și am obținut audiență chiar la episcopul Romanului și Bacăului cu ajutorul unul fost coleg de seminar actual preot (nu dăm nume). La audiență, episcopul a fost încântat de proiect și mi-a dat “binecuvântarea” de care aveam nevoie pentru a primi aprobările.
DAR după ce ne-au cerut scenariul (și evident că l-am trimis așa cum e și în film) nu doar că nu ne-au mai dat nicio aprobare, ci pur și simplu nu ne-au mai răspuns la telefoane. Cu greu am obținut “pe surse” un răspuns neoficial cum că NU vom primi acordul dar nici refuzul în scris ca “nu cumva presa să îi întrebe de ce ne-au refuzat” ci pur și simplu ne vor ignora.
Ba mai mult, scenariul filmului deja circula pe telefoanele mobile ale preoților din zonă fără acordul meu sau al casei de producție a filmului, pur și simplu cei de la episcopie îl distribuiseră printre ei iar foști colegi de-ai mei îmi trimiteau mesaje cu replici din scenariu.
Ok, bun, am căutat și găsit locația grozavă de la Focșani, am făcut filmul, l-am lansat ȘI CE CREDEȚI?? Episcopul l-a convocat de urgență pe preotul (fostul meu coleg) care a mijlocit audiența mea la el ca să îi ceară socoteală, iar acum parafrazez din dialog:
“Episcopul (nervos) – Cum a făcut ăla filmul dacă eu nu i-am dat aprobare?
Colegul (puțin năucit de întrebare) – Preasfinția Voastră, cred că au folosit o tehnologie numită “filmatul în altă parte.” True Story.”