Ce trebuie să știți despre Agheasma Mare sau apa sfințită de Bobotează

În fiecare an în Biserica Ortodoxă, în data de 5 şi 6 ianuarie, adică în ajunul şi în ziua Bobotezei, se oficiază la sfârşitul Sfintei Liturghii sfinţirea cea mare a apei numită şi Agheasma Mare.

Cuvântul „agheasma” în limba greacă înseamnă „apă sfințită”.

Ca element fundamental al Creației, apa se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, dar este asociată și lucrării de curățire spirituală, de îndepărtare a urmelor păcatului.

Dacă la Agheasma Mică, se face o singură invocare a duhului Sfânt pentru Sfințirea apei, la Bobotează se face invocarea Duhului Sfânt de două ori pentru a sfinți apa. Aceasta este diferența dintre Agheasma Mică și Agheasma Mare.

Apa sfinţită la Bobotează are putere binefăcătoare pentru mulţi credincioşi şi pentru casele lor, ei păstrând-o cu sfinţenie până în anul următor la o nouă sfinţire mare a apei.

Cum și când putem lua Agheasmă Mare

Apa sfinţită de Bobotează se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie.

Nu mâncăm nimic înainte de împărtășirea cu Agheasma Mare pentru a arăta că nimic din cele lumești, trecătoare nu este mai important decât hrana cea spirituală. După Sfânta Liturghie, întâi gustăm din Agheasma Mare, apoi luăm sfânta anaforă.

Agheasma mare luată de la biserică din ziua Botezului Domnului se păstrează în case şi se ia în afara acestor zile binecuvântate de Biserică doar cu acordul preotului duhovnic.

Conform tradiției, credincioșii întrebuințează Agheasma mare și pentru stropitul caselor, a gospodăriilor, a animalelor din bătătură, sfințind lumea din jur și chemând ajutorul lui Dumnezeu de-a lungul noului an.

Apa Sfințită de Bobotează are puteri tămăduitoare

Preoţii spun despre aceasta că este sfinţită şi capătă proprietăţi supranaturale prin intervenţia directă a Duhului sau Spiritului Sfânt.

Cel mai bun argument pentru a susţine sfinţenia acestei ape este faptul că aceasta nu se alterează în timp, păstrându-şi calităţile chiar şi un an sau doi.

Secretul stă, însă, spun oamenii de ştiinţă, în faptul că apa respectivă intră în contact cu argint, prin scufundarea crucii, şi cu busuiocul, ambele având proprietăţi antimicrobiene.

Argintul, introdus chiar pentru scurtă vreme în apă, omoară bacteriile de putrefacţie şi algele microscopice care se află în ea sau creează un mediu în care acestea nu se pot dezvolta.

Busuiocul este şi el cunoscut ca fiind o plantă cu proprietăţi antiseptice, iar cele două, în combinaţie, fac ca apa sfinţită să se conserve mult mai bine.

Acest lucru nu se aplică, atunci când preoţii care sfinţesc apele au cruci de lemn. „Aici este vorba de puterea Duhului Sfânt, de o apă vie“, explică minunea ÎPS Teodosie.

Sfințirea apei înseamnă aducerea ei la starea inițială, așa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă și nealterabilă.

Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea și pierderea calității de apă vie.

Preotul nu face altceva decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mișcă dezordonat (mișcarea Browniana), nealterabilitatea – stare în care mișcarea moleculelor este ordonată și ritmică.

Studiile omului de știință japonez Masaru Emoto, autor am mai multor volume intitulate “Mesajele apei”, dezvăluie o  proprietate necunoscută a apei, aceea de a înmagazina informație și de a-și schimba structura moleculară pe baza acesteia.

Conform acestor studii, apa receptează auditiv și vizual informație din mediul înconjurător și-și schimbă “formele” în funcție de aceasta.

Lui Masaru Emoto i-a venit surprinzătoarea idee de a fotografia apa în timpul procesului de îngheț și expunerii ei la diverși stimuli exteriori, auditivi și vizuali. Observația a fost următoarea: cristalele de apă își schimbă forma în funcție de stimul.

Apa preferă cu predilecție cuvinte precum “iubire”, “recunoștință”, “Dumnezeu”, iubește muzica de relaxare sau clasică, îi place să i se vorbească pe un ton afectos, să asculte o rugăciune budistă sau să participe la liturghia creștină.

Sub acești stimuli cristalele de apă capătă o formă extrem de simetrice și ordonate.