Astăzi, 22 septembrie 2020, e echinocțiul de toamnă. Tradiții și obiceiuri

În fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie în emisfera nordică are loc echinocţiul de toamnă.

Echinocţiul este momentul în care ziua este egală cu noaptea, în orice loc de pe pământ, iar anul acesta are loc astăzi, 22 septembrie, la ora 16:31, ora României.

Din moment ce ziua și noaptea au aproape aceași durată – 12 ore – peste tot în lume, evenimentul este numit echinocțiu, care în latină înseamnă „noapte egală” (equi – egal , nox – noapte). Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord începând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primăvară.

La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.

Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.

Ca efect, dacă până acum temperaturile maxime se înregistrau târziu, pe la orele 17:00 – 18:00, după această dată, acestea vor creşte doar până spre orele 14:00-15:00, uneori chiar mai devreme. Totodată, creşterea nopţilor va favoriza temperaturi minime tot mai scăzute.

Tradiții si obiceiuri pentru echinocțiul de toamnă

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea celebrării unui străvechi început de an.

Părinţii Bisericii creştine au suprapus aici, peste moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă de origine neolitică, sărbătorile Adormirii (morţii) şi Naşterii Fecioarei Maria. Fixând mai întâi moartea (15 august) şi, după o lună lunară, naşterea (8 septembrie), Biserica creştină a păstrat modelul precreştin: moare mai întâi divinitatea ajunsă la vârsta senectuţii, popular numită Sântămăria Mare sau Precista Mare, şi apoi se naşte Sântămăria Mică sau Precista Mică.

Unele dintre obiceiurile echinocţiale, specifice Sântămăriei Mici, au fost preluate de sărbătoarea vecină, înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), numită popular Ziua Crucii şi, local, Ziua Şarpelui.

La țară, echinocțiul de toamnă reprezintă încheierea muncilor agricole și sărbătorirea estui eveniment prin sărbătoarea recoltelor.

Sătenii obișnuiesc să ducă bucate din recoltă la preot pentru a fi sfințite. După sfințire, se spune că aceste legume și fructe capătă puteri tămăduitoare.

Se spune că în această zi florile plâng pentru că venirea iernii înseamnă și sfârșitul lor.

Pentru a avea flori în ghiveci care să reziste peste iarna trebuie să le ungi cu mir sfințit la o mănăstire și astfel vor rezista și pe timpul iernii la fereastră.

Potrivit tradiției, în această zi se prepară primul must din strugurii proaspăt culeși, se bat nucii și se scutură merele și gutuile.