A murit Jean-Paul Belmondo, o legendă a cinematografiei

Jean-Paul Belmondo, un gigant al cinematografiei franceze, a murit astăzi, la vârsta de 88 de ani.

Jean-Paul Belmondo, actorul francez care a cucerit faima internațională în ”Cu sufletul la gură/ A bout de souffle” (1960), revoluționarul film clasic regizat de Jean-Luc Godard, a murit la vârsta de 88 de ani.

Avocatul actorului a confirmat vestea, potrivit The Guardian.

Belmondo – poreclit Bébel de publicul francez – a devenit în anii ’60 și ’70 una dintre cele mai mari vedete ale țării.

La fel ca Alain Delon, Jean-Paul Belmondo a reprezentat o figură-cheie a remarcabilei generații cinematografice din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Născut în 1933 în cartierul Neuilly-sur-Seine din Paris, fiul sculptorului „pied-noir” Paul Belmondo, Jean-Paul a studiat în școli private de elită, unde a demonstrat însă o mai mare aplecare pentru sport. Viitorul actor legendar a început în adolescenţă chiar şi o scurtă carieră în box, ca amator. După ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, Belmondo a descoperit lumea spectacolului şi s-a înscris la Academia Națională de Artă Dramatică, unde a obţinut un loc abia în 1952.

După absolvire, Belmondo a început să joace pe scenă, în piese de teatru semnate de Anouilh, Feydeau și George Bernard Shaw. De asemenea, a jucat roluri mici în filme precum „Un Drôle de Dimanche” (1958), unde a fost remarcat de Godard. Pe vremea aceea critic la Cahiers du Cinéma, Godard l-a distribuit într-un scurtmetraj de 12 minute, „Charlotte and Her Boyfriend”, descris drept „un omagiu adus lui Cocteau”. Deşi a mai jucat şi în alte filme, capodopera lui Godard, „Cu sufletul la gură/ A bout de souffle”, filmată la finalul verii lui 1959, l-a propulsat pe Belmondo în atenţia cineaştilor francezi şi internaţionali. Filmul a devenit un succes comercial substanțial după lansare, în 1960.

Deşi a jucat în filme de mare notorietate, alături de actori iconici precum Sphia Loren, Belmondo a preferat, la fel ca Alain Delon, să se concentreze asupra cinematografiei franceze. A continuat colaborarea cu Godard şi cu alţi regizori faimoşi ai erei cinematografice, unde s-a specializat în interpretarea gangsterilor și a indivizilor din pătura de jos a societăţii. Sinonim al expresiei ”French cool”, este cunoscut şi pentru rolurile din filmele franceze cu gangsteri, precum ”Classe tous risques” (1960), de Claude Sautet, şi ”Borsalino” (1970), de Jacques Deray. Printre titlurile sonore din filmografia starului francez, care alegea de multe ori să interpreteze el însuşi scene care ar fi presupus dublajul unui cascador, se află pelicule precum ”Panică în oraş/ Peur sur la ville” (1975), de Henri Verneuil şi două filme regizate de celebrul Claude Lelouch – romanţa în stil hollywoodian ”Un bărbat care îmi place/ Un homme qui me plaît” (1969) şi drama ”Viaţa unui copil răsfăţat/ Itinéraire d’un enfant gâté” (1988). Belmondo a jucat şi rolul unui membru al Legiunii Franceze într-un film din seria ”James Bond”, thrillerul ”Casino Royale” din 1967. După ce a luat pauză de la actorie timp de un an, în perioada 1967-1968, Belmondo a revenit pe platourile de filamre într-un ritm mai lent, selectându-şi cu grijă rolurile. Ulterior, a revenit spre prima sa dragoste – teatrul – unde a jucat în „Cyrano” de Bergerac și „Kean” al lui Jean-Paul Sartre.

În ultimii ani, după ce a suferit un accident vascular cerebral în 2001, starea sa de sănătate a fost în centrul atenţiei. După o lungă convalescenţă, Belmondo a reuşit să se recupereze, dar în septembrie 2019, a suferit o nouă ”cădere”. O lună mai târziu, actorul francez a participat la ceremonia Gants d’or de la Bruxelles în scaun cu rotile.