25 aprilie: Joia Mare (Săptămâna Patimilor). Tradiții și obiceiuri

Joia Mare reprezintă unul dintre momentele cele mai importante și semnificative din timpul Săptămânii Mari, prin legătura specială pe care aceasta o are cu instituirea propriu-zisă a Sfintei Liturghii, la Cina cea de Taină, de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dar și prin evocarea pe larg a tuturor pătimirilor și evenimentelor întâmplate la Răstignirea Domnului, cuprinse în cadrul Deniei celor 12 Evanghelii.

Din punct de vedere religios, Joia Mare înseamnă amintirea unor evenimente importante din ultimele clipe ale lui Iisus pe pământ, precum: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea Sa din Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ ANUNȚUL DE MAI JOS

În România, tradițiile din Joia Mare variază în funcție de regiune. În anumite zone se practică anumite obiceiuri aducătoare de noroc: fetele tinere își fac 12 noduri la o ață, punându-și la fiecare nod câte o dorință. Nodurile vor fi apoi dezlegate, în momentul în care dorința s-a îndeplinit.

Pentru dragoste, fetele pun ața sub pernă pentru a-și visa ursitul. Există tradiția ca femeile mai în vârstă să spele picioarele copiilor.

În această zi este bine să se prepare pâinea pentru Paște, pe care o vor aduce la biserică, în vase noi, alături de lumânări și vin. Acestea vor rămâne acolo până în ziua de Paște.

Joia Mare este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle de Paște.

Ouăle roșii nu lipsesc de Paști de pe masa creștinilor, dar nici din biserică, unde sunt aduse pentru a fi binecuvântate la sfârșitul slujbei de Înviere. Tradiţia ortodoxă imemorială vorbeşte de Sfânta Maria Magdalena plângând la picioarele Crucii lui Hristos, iar Sângele Lui înroşind ouăle puse sub Cruce.

Potrivit Patriarhiei Române, o altă tradiţie prezentă în multiple locuri vorbeşte de faptul că Sfânta Maria Magdalena a mers la împăratul roman Tiberiu şi l-a salutat cu: „Hristos a înviat!”. Împăratul a zis, privind la un ou de pe masa sa: „Hristos nu a înviat aşa cum acest ou nu este roşu”. În clipa când a zis aceste cuvinte, oul s-a înroşit în chip minunat. Roşul simbolizează aşadar Sângele lui Hristos care dă viaţă lumii. Oul însuşi este simbolul învierii, căci în somnul său se naşte o nouă viaţă.

În mod tradiţional, culorile folosite la vopsire sunt naturale. Roşu se obţine din flori de sovârf, galbenul din coji de ceapă sau frunze de mesteacăn, iar verdele se obţine din frunze de nuc.

Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreștine, din timpul când anul nou se serba la echinocțiul de primăvară.

În unele zone din Moldova, dar mai ales în Bucovina, pe lângă ouăle roşii, se încondeiază sau închistresc ouă cu ceară de albine, sporind în frumuseţe acest simbol al Paştilor.

În Joia Mare se mai pregătesc pasca și cozonacii

Tradițiile spun că în Joia Mare trebuie finalizate toate treburile casei. Pe lângă roșitul ouălor, tot în această zi se mai pot coace și cozonacul și pasca. – notează Antena 1

Dacă nu e timp suficient, copturile se pot face și în Sâmbăta Mare, când este pregătit coșul Pascal, pe care datina străbună spune că doar bărbații au voie să îl ducă la Biserică.

Coșul pascal trebuie să conțină neapărat următoarele: pasca, cozonac, carne sau drob de miel, salată de sfeclă roșie și hrean, dar și produse din carne de porc, făcându-se astfel legătura între sărbătoarea pascală și cea a Craciunului.

PUBLICITATE