Prima atestare documentară a orașului Piatra-Neamț se regăsește în documentul emis de cancelaria domnitorului Alexandru ce Bun pe 31 iulie 1431. Documentul, emis de domnitorul moldovean, oferă Mănăstirii Bistrița doua prisăci una la Lăpuşna şi alta la Iţchil şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.
Totuşi, primele menţionări scrise despre oraşul Piatra-Neamţ se regăsesc în „Cronicii ruseşti″ (1387 – 1392) şi în documentul emis de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cu ocazia expediției acestuia în Moldova la sfârșitul lui ianuarie 1395, fiind înfrânt de oștirea moldoveană la începutul lui februarie, același an, atât la Cetatea Neamț, cât și la Hindău-Ghindăoani.
Târgul Piatra capătă o importanță deosebită datorită constituirii aici (1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri – 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare.Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, orașul devine cel mai important centru urban și comercial al ținutului Neamț, iar treptat construcțiile încep să acopere și terasele mai joase ale Bistriței și Cuejdiului. De asemenea, la mijlocul secolului al XIX-lea sunt incluse în perimetrul orașului și satele Mărăței și Dărmănești.
Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra” până în anul 1859, când se adaugă cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ