29 iunie: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Tradiții și superstiții

Creştinii îi sărbătoresc astăzi pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care sunt ocrotitorii celor din penitenciare care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei (Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini).

Cei doi apostoli, Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi împreună pe 29 iunie pentru că au murit în aceeaşi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero. Ei sunt consideraţi discipolii lui Iisus care au contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului în lume.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia.

Sfântul Apostol Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor, a străbătut, în trei călătorii misionare, toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunităţi creştine şi hirotonisind episcopi, preoţi şi diaconi. El a murit la Roma, în aceeaşi zi cu Petru, tot ca martir, prin decapitare.

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod special pe cei doi apostoli, rânduind o perioadă de post specială. Postul Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele patru posturi de peste an, alături de cele ale Paştelui, Sfintei Maria şi Crăciunului.

În tradiția populară se spune că Sfântul Petru dețină puterea de a arunca grindina pe pământ și că atunci când lovește din bici, sar scântei care pe pământ se transformă în licurici.

Pe 29 iunie, credincioșii dau de pomană pentru sufletele morților, iar femeile împart oale cu apă ca aceștia să aibă ce să bea.

Oamenii nu au voie să muncească, nici la câmp, şi nici în gospodărie. În ziua prăznuirii celor doi sfinţi nu se spală, nu se aruncă gunoiul din casă şi nu se toarce, iar oamenii trebuie să meargă la biserică. Femeile nu au voie să mănânce mere pentru a nu îi supăra pe morți. De asemenea, se spune că până în această zi nu se scutură merii.

De Ziua Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel se dă de pomană pentru cei morţi, iar femeile trebuie să ofere vecinilor şi săracilor mâncare gătită, dar şi vase de lut pline cu apă, astfel încât morţii nu vor flămânzi, şi nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.

În Calendarul popular, ziua Sfinţilor Petru şi Pavel marchează miezul verii agrare şi perioada secerișului. În vremurile când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu.

În povestirile şi snoavele populare, Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti, se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul.

Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului.

Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă, se mai spune în popor.

PUBLICITATE
loading...