Credincioșii creștin ortodocși îl prăznuiesc, astăzi, pe Sfântul mare mucenic Pantelimon.
Acest sfânt este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 27 iulie. Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți care fac parte din Biserica lui Hristos. Este supranumit „doctor fără de arginți”, fapt care arata că sfântul nu a fost interesat de averi, mulțumindu-se cu ceea ce a avut din rosturile sale.
Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor. Mai mult, acesta este un model de doctor, creștin și slujitor al Mântuitorului Iisus Hristos.
SĂRBĂTORI POPULARE – PINTILIE CĂLĂTORUL (27 iulie)
Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic.
Este ultima sărbătoare a Panteliilor (vezi articolul AICI).
Acum se spunea că se întoarce crugul Cerului spre toamnă şi iarnă, că păsările, în special berzele (cocostârcii), se strâng stoluri pregătindu-se pentru plecare în ţările calde, iar cerbul iese din râu vestind răcirea apei (Moldova).
Pentru a despărţi anotimpurile între ele şi pentru a le da nume, românii din vechime au ţinut sub observaţie veacuri la rând natura înconjurătoare.
Aşa, spre exemplu, au ajuns să considere, la un moment dat, că sărbătoarea lui Pintilie Călătorul era hotarul dintre vară şi toamnă, că tocmai acum, pe 27 iulie, „se întoarce crângu’ (crugul cerului sau bolta cerească) spre toamnă”.
Sărbătoarea de la sfârşitul lui Cuptor se numeşte, în Muntenia, Pantelimon sau Pantelimonul Oveselor, în Oltenia, Sfântul Ilie cel Mic sau cel Şchiop, prin Moldova spunându-i-se, cel mai adesea, Pintilie (sau Pentelei) Călătorul.
Era ţinută de cei care călătoreau des şi de cojocari, acum serbându-se coacerea harbujilor.
Pe vremuri, în sâmbăta dinaintea sărbătorii, sau chiar în ziua lui Pintilie, se făceau praznice, dându-se de pomană mere şi pere, uneori cu felii de pâine, pentru sufletele copiilor morţi; dacă nu se făcea aşa, se credea că pruncii morţi nu vor putea mânca mere pe ceea lume.
Motivaţia tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sântilie, ziua lui Pintilie Călătorul fiind ţinută de frica trăsnetelor, grindinii, furtunii şi a secetelor.
Uneori, ziua era atribuită unei surori a lui Sântilie, aceasta fiind cu mult mai rea decât fratele ei.
De altfel, se considera că cel care muncea pe 27 iulie se… călătorea, adică murea nu după mult timp.
Interesant e că pe 25 iulie mai există în calendarul popular o sărbătoare numită Ana Ospenia, despre cei care îndrăzneau să lucreze acum spunându-se că adormeau, dormind trei zile, o săptămână sau chiar somnul cel lung al morţii!
În legătură cu denumirea cea mai folosită a sărbătorii, Pintilie Călătorul, este şi principala caracteristică a zilei de 27 iulie.
Astfel, exista peste tot credinţa fermă că de la Pintilie Călătorul „se călătoreşte vara”.
Această „călătorie” (plecare) a verii era semnalată de câteva evenimente vizibile pentru comunităţile arhaice, precum „cârduirea” păsărilor migratoare, mai ales a berzelor, „pălitul” frunzelor, în special a celor de tei, care, se spune, acum „se întorc pe dos, jelind trecerea verii”, dar şi de privitul oamenilor, la amiaza acestei zile, într-o strachină cu apă, aici putându-se vedea cum Sfântul Soare stă pe loc cam o jumătate de ceas.
De aceea, altădată, se credea că la Pintilie Călătorul „e mare jale în cer, căci se desparte vara de toamnă cum se desparte fiul de mamă”, jelania aceasta strecurându-se adeseori şi în sufletele oamenilor.
Tristeţea mai era estompată de faptul că Pintilie Călătorul apăra vitele şi oamenii de multe boli, pe cei care-i ţineau ziua tămăduindu-i de arsuri sau de epilepsie ori ferindu-i de brumele prea timpurii.
OBICEIURI POPULARE – ÎMPERECHEREA RUDARILOR (27-28 iulie)
Ultima zi a Bâlciului de Sântilie de la Câmpulung, numită Pantelimon sau împerecherea Rudarilor, era dedicată cunoaşterii şi căsătoriei rudarilor din satele şi cătunele locuite de aceştia de pe laturile de nord şi de sud ale Carpaţilor Meridionali: Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Braşov şi Sibiu.
Ceremonialul cuprindea următoarele secvenţe:
- sosirea rudarilor în seara sau în dimineaţa zilei de 27 iulie;
- gătitul fetelor candidate la căsătorie prin îmbrăcarea lor în costume populare româneşti;
- cunoaşterea şi distracţia tinerilor în cursul zilei de 27 iulie;
- împerecherea (căsătoria) tinerilor care se făceau nevăzuţi în noaptea de 27/28 iulie prin pădurea de pe dealul Gruiului;
- consfinţirea căsătoriilor de obştea lărgită a rudarilor pe platoul pieţei din centrul vechi al oraşului Câmpulung, unde se juca brâul după fluier în dimineaţa zilei de 28 iulie şi se vedea cine cu cine s-a legat.
Cu acest prilej se rezolvau şi divorţurile. Soţii certaţi din diferite motive de-a lungul anului plecau în noaptea de Pantelimon în compania altor parteneri.
În anii 1970, căsătoriile oficiale la Primărie şi religioase la biserică aveau mai puţină importanţă ca împerecherea rudarilor în ziua de Pantelimon.
Fetele şi mamele lor şi-ar fi dorit, fireşte, căsătorii oficiale, care le-ar fi reglementat prin lege soarta viitorilor copii.
Tacit, ele se supuneau unei aspre legi nescrise şi se consolau cu zicala „Aşa e obiceiul!”