Buna Vestire (Bunavestire sau Buna-Vestire) sau Blagoveștenia (gr. Evangelismos) către Maica Domnului este un Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie.
Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului.
Conform Evangheliei după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gavriil îi apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”.
După sfânta tradiție, Maria avea doar cincisprezece ani când a fost vizitată de Gavriil.
Această zi este exact la nouă luni înainte de Crăciun, fiind astfel aleasă de Părinții Bisericii ca să indice că Iisus Hristos a fost conceput într-o perioadă de timp perfectă „din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, așa cum este precizat în Crezul Niceo-Constantinopolitan.
În scrierile religioase, momentul vestirii nașterii Mântuitorului este prezentat ca unul de răscruce pentru întreaga lume creștină.
Pe de altă parte, în popor, se spune că la Blagoveștenie este răscrucea timpului. Când natura renaște. Și e momentul propice începerii lucrărilor agricole.
CALENDAR POPULAR – BUNA VESTIRE. ZIUA CUCULUI
Buna Vestire sau Blagoveştenia este ziua când Biserica creştină prăznuieşte vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos. Sărbătoarea, situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta, este numită în Calendarul popular şi Ziua Cucului.
La Blagoveştenie se efectuau acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de pe lângă casă, a insectelor şi omizilor din livezi: afumarea cu tămâie şi cârpe arse a clădirilor, curţilor şi vitelor (Transilvania, Banat); producerea zgomotelor de care să se sperie forţele malefice prin tragerea unui clopoţel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat); aprinderea focurilor în grădini şi livezi; scoaterea din lăzi a straielor şi a ţesăturilor la aerisit.
Fertilitatea în noul an era invocată prin stropitul rădăcinii prunilor cu ţuică şi ameninţarea pomilor fructiferi cu securea că vor fi tăiaţi dacă nu rodesc; prin Banat şi Transilvania se altoiau pomii în livezi.
Ziua fertilităţii divine, Blagoveştenia era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor: nu se puneau cloştile sau se credea că din ouăle ouate în această zi nu ies pui; vacile nu se duceau la taur; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina).
Pretutindeni ziua era un timp favorabil pentru aflarea norocului şi rodului pomilor fructiferi, pentru previziuni meteorologice.
Femeile strângeau apa provenită din neaua netopită pentru a fi folosită în practicile de medicină şi cosmetică populară.
CUCUL, OROLOGIU CALENDARISTIC
Dintre toate păsările care înfruntă rigorile iernilor specifice climatului temperat-continental sau care poposesc aici numai pentru vărat, cucul ocupă un loc privilegiat.
În ornitologia românească nu există o altă pasăre căreia poporul să-i fi dedicat atâtea legende, poveşti, cântece şi proverbe.
Cucul nu este o pasăre cântătoare şi nici nu încântă prin coloritul penelor sale. Ca înfăţişare este un uliu în miniatură. Fiind o pasăre mică, aportul ei la distrugerea dăunătorilor este neglijabil.
Cucul nu-şi face cuib, nu-şi cloceşte ouăle şi nu-şi hrăneşte puii. îşi depune ouăle prin cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai robuşti, îşi răstoarnă fraţii vitregi peste marginile cuibului pentru a profita de un surplus de hrană şi a se dezvolta mai rapid.
Fiind simbol al primăverii, al timpului frumos şi al dragostei pătimaşe, poporul îi iartă toate păcatele, în povestiri de o rară frumuseţe, cucul este antropomorfizat, fiind argat, slugă, tâlhar, haiduc, părinte, soţ, amant.
Sursă inepuizabilă de inspiraţie în cântecele de dor şi jale, cucul amplifică sentimentul de înstrăinare şi singurătate.
Această pasăre ar fi puţin cunoscută în folclorul românesc dacă prin comportamentul său nu ar marca succesiunea a două importante fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară, când începe să cânte (25 martie: Buna Vestire sau Blagoveştenia), şi solstiţiul de vară, când încetează brusc a cânta (24 iunie: Sânzienele sau Drăgaica):
„Şi cucul, cum a sosit şi i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, şi cântă necontenit de la Bunavestire până la Sânziene sau până la Sânpetru” (Simion Florea Marian), de la echinocţiul ae primăvară până la solstiţiul de vară.