În luna lui „Cuptor” (luna iulie) calendarul popular cuprinde mai multe sărbători și obiceiuri dedicate secerișului și forțelor naturii care pot deveni potrivnice: furtuni, grindină, incendii, secetă etc.
Pentru a le întâmpina și a le micșora efectele, omul a apelat la reprezentări mitice celebre în cursul acestei luni: Circovii de vară, Marina, Sântilie, Ilie-Pălie, Foca, Panteliile, Sfânta Ana, Pantelimon, Pintilie Călătorul. În anii secetoși se adaugă Paparuda și Caloianul. (vezi articolul AICI)
Pe 23 iulie se sărbătorește Opârlia sau Sfântul Foca, patronul arșiței incendiare.
În această zi nu se lucra până la prânz și se ținea ca apărare de foc, sărbătoare aceasta fiind ținută în special de cei care lucrau cu petrolul.
Tot în această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dă de foc din casă și era interdicție la scăldat.
Opârlia este reprezentarea mitică a Panteonului românesc care provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuieşte ziua la 23 iulie.
În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numea Foca şi pedepsea cu incendii, arşiţă solară şi grindină oamenii care nu-i respectă ziua.
Ea a preluat numele sfinţilor Foca pomeniţi de preoţi în biserici în luna iulie: Sfântul Mucenic Foca, Foca Grădinarul şi un Foca care ar fi trăit în vremea împăratului Traian.
În timpul împăratului Diocletian, cunoscut în istorie ca mare persecutor al creştinilor, Sfântul Foca era respectat şi ca patron al corăbierilor.
Prin simpla schimbare de sens a numelui, Sfântul Foca a devenit o divinitate aducătoare de primejdii, în primul rând de incendii (Moldova, Dobrogea).