20 iulie: Sfântul Ilie. Tradiții și superstiții

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc.

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Sfântul Ilie!

Puțini știu că data de 20 iulie este marcată și ziua zeului solar, această dată fiind considerată mijlocul sezonului pastoral.

Sfântul Ilie este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin – Sfântul Prooroc Iile.

În Panteonul românesc, Sfântul Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Pentru că era o divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoaca apariția unor tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii.

El putea să lege şi să dezlege ploile, și tot el hotăra unde şi când să bată grindina.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, apoi se dezbrăcau.

Se tăvăleau goale prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă.

Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepă verde era semn că se vor mărită cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărită cu oameni bătrâni.

Tradiția populară spune că în dimineaţa zilei de 20 iulie se culegeau plante de leac, în special busuioc.

Plantele erau puse, apoi, la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.

Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

De Sfântul Ilie, femeile duceau busuioc la biserica pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

O altă vorbă din popor spune că până pe data de 20 iulie, nu era voie să se consume mere și nici nu era indicat ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina.

În unele regiuni, acest obicei este păstrat şi în zilele noastre.

În această zi, merele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, pentru că o superstiție spune că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi.

Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute.

Astfel, se consideră că morţii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde şi practici de pomenire a morţilor.

De Sfântul Ilie, bisericile sunt pline cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se spune că dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Și astăzi, oamenii cred în această superstiție.

Ce nu trebuie să faci de Sfântul Ilie

Nu se lucrează de teama pagubelor, cum ar fi trăznete, ploaie, grindină, care ar putea distruge recoltele.

Femeile nu au voie să spele rufe sau să facă munci grele în gospodărie.

Pe Sfântul Ilie îl cinstesc mai ales cojocării, stuparii. În această zi se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserica spre binecuvântare şi se împart de pomană.

Pe 20 iulie, se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor.

O altă tradiție populară spune că de Sfântul Ilie se duc berbecii la berbecar.

Dacă tună în această zi de sărbătoare vor fi merele şi alunele viermănoase, iar dacă plouă, va ploua 20 de zile.

În județul Alba, se ține „Târgul de fete de pe Muntele Găina”.

sursa: Romania TV
loading...