O drumeție pe masivul Ceahlău s-a transformat într-un apel la responsabilitate după ce 20 de copii și un profesor au fost găsiți neechipați pentru condițiile meteo aspre. Un martor a împărtășit pe Facebook întâlnirea sa cu grupul.
Sâmbătă, 2 martie, o drumeție aparent inocentă pe masivul Ceahlău a devenit subiectul unei discuții importante despre siguranța pe munte, după ce un grup de 20 de copii, însoțiți de un profesor, au fost surprinși complet neechipați pentru condițiile de iarnă de pe traseu.
Incidentul a fost adus în atenția publicului printr-o postare pe Facebook de către un drumeț care a întâlnit grupul care urca pe Vârful Toaca.
Copiii, în vârstă de aproximativ 12-14 ani, purtau încălțăminte sport și erau îmbrăcați sumar, unii doar în hanorace, în condiții meteorologice dificile, cu temperaturi de aproximativ 5 grade, zăpadă și vânt puternic pe vârful Toaca.
Martorul, alarmat de situație, a rămas alături de o elevă care suferea de rău de înălțime, oferindu-i asistență până când a fost în siguranță.
„Asta trebuia sa fie o postare despre frumusețea masivului Ceahlau,dar vreau să vă povestesc despre o situație care m-a îngrijorat și m-a determinat să scriu acest mesaj.
Am fost azi intr-o drumeție pe traseul Izvorul Muntelui – Cabana Dochia – Vf. Toaca, un traseu frumos, cu un grad de dificultate medie, care necesită o pregătire adecvată și un echipament corespunzător. La un moment dat,la baza scărilor din apropierea Vf. Toaca am întâlnit un grup de copii, aprox 20 la număr,de 12-14 ani, care făceau traseul împreună cu un însoțitor școlar pe post de ghid, venind dinspre stațiunea Durău. Traseu de 13-14 km, diferența de nivel 1136 m, un grad de dificultate medie.
Problema majoră a fost că acești copii nu erau echipați pentru un traseu montan, aceștia fiind încălțați cu adidași de stradă, sumar imbrăcați, unii doar in hanorac, mai degrabă pregătiți de o plimbare in parc. Asta in condițiile in care azi pe Vf. Toaca au fost 5-7 grade cu un vânt destul de accentuat iar potecile de mai sus de cabana Dochia fiind acoperite de gheață și zăpada.
Una dintre eleve avea rău de înălțime, așa că am rămas cu ea până a ajuns sus, deoarece insoțitoarea era deja in vârf iar era destul de palidă. I-am dat apă și niște batoane energizante și am ajutat-o sa ajungă safe in vârf. Culmea, nu avea nici măcar apă la ea.Mi-a spus că nu știa la ce să se aștepte de la această activitate și că nu cunoaștea condițiile și riscurile traseului.I-am atras atenția insoțitoarei care nu știa de problema copilului in cauză.
Nu o să menționez nici numele copilului și nici școala din care acesta făcea parte. Nu vreau să fie o postare despre găsit vinovați sau o postare in care să arătăm cu degetul. Ar trebui să fie ceva din care să invățam, nu să judecăm.
Vă rog să înțelegeți că muntele nu este un loc de joacă și că o drumeție nu este o plimbare în parc. Muntele este un loc minunat, dar și periculos, care cere respect și responsabilitate. O drumeție este o activitate fizică solicitantă, care presupune o condiție fizică bună, o hidratare adecvată și o alimentație echilibrată.
Dragi părinți, vă rog să fiți atenți la activitățile școlare în care vă trimiteți copiii și să vă informați despre condițiile și riscurile acestora. Nu lăsați copiii să plece la munte fără un echipament adecvat și fără o pregătire prealabilă.
Nu vă bazați doar pe însoțitorii școlari, care pot fi nepregătiți sau neglijenți. Încurajați-vă copiii să iubească și să respecte muntele, dar și să fie conștienți de pericolele lui. Educația montană este foarte importantă pentru formarea unor generații responsabile și pasionate de natură.
Educația montană NU se face ca in exemplul de mai sus
NU dați de furcă celor de la Salvamont Romania-Dispeceratul National Salvamont” – a scris, pe Facebook, Florin Ioniță