Vineri 16 februarie, Fundatia de Ingrijiri Comunitare Piatra Neamt organizeaza la sediul din Str.Stefan cel Mare nr.23 conferinta “Sanatate pentru varsta a III-a”, dedicata segmentului populational de varsta a III-a, a IV-a, apartinatorilor varstnicilor, populatiei civile din orasul nostru.
Actiunea va prezenta un tablou general al problemelor persoanelor varstnice, punctand cateva aspecte de referinta ale acestui segment populational, incepand cu tabloul general socio-medical si insistand apoi pe un capitol important in fenomenul de imbatranire-tulburarile de memorie.
Evolutia demografica actuala a adus in prim plan fenomenul “imbatanirii” demografice, delimitat de cresterea numarului persoanelor varstnice in structura generala a populatiei, fenomen mai accentuat in tarile dezvoltate, dar caracteristic si tarii noastre. In Romania procesul de imbatranire demografica este in plina desfasurare, situandu-se in context european si mondial la un nivel mediu de imbatranire(cu un procent de peste 17% cat reprezinta ponderea persoanelor varstnice).
Procesul de imbatranire ne obsedeaza inca din tinerete;”intoarcerea “sau macar intarzierea acestui proces fiind una din preocuparile majore din societatea actuala.
Imabatranirea individuala si a populatiei nu sunt unul si acelasi lucru. Prin “imbatranirea individuala”este desemnat procesul fiziologic care incepe din momentul conceptiei si care antreneaza modificari caracteristice speciei de-a lungul intregii vieti. Imbatranirea individului sugereaza stadii ireversibile, declansate de procese biologice, sociologice si psihologice asociate cresterii, maturitatii si declinului organismului uman.
Imbatranirea biologica este un proces comun tuturor fiintelor vii, propriu fiecarei specii,caracterizat in principal prin limitarea capacitatilor de limitare.
Imbatranirea psihologica-individul trece in cursul existentei printr-o suita de adaptari, reorganizari, al modului de viata, pierderi, achizitii, experiente noi. Imbatranirea sociala este determinata de succesiunea de schimbari cumulative, ireversibile,cel mai adesea brutale ;acestea privesc rolul familiei, statutul profesional, resursele materiale, relatiile sociale.Plecarea si casatoria copiilor, vaduvia, disparitiaa progresiva a rudelor, prietenilor, incetarea activitatii, reducerea veniturilor, pierderea locuintei, institutionalizarea, sunt schimbari care contribuie la alterarea procesului normal de imbatranire, scazand calitatea vietii si afectand starea generala a organismului si implicit fenomenul de imbatranire.
Se discuta de trei feluri de imbatranire:
-imbatranirea reusita,in care apar patologii asociate fara a limita capacitatea functionala
-imbatranirea obisnuita – apare o limitare a capacitatilor functionale dar fara evolutia unor patologii asociate
-imbtranirea patologica – cu patologie cronica, multipla, evolutie cu handicap sau dependente totale
Patologia varstnicului se distinge de a adultului prin polipatologie, frecventa crescuta a complicatiilor, convalescenta prelungita, rezistenta la tratament. O alta caracteristica in evolutia varstei inaintate o constituie cursul clinic-evolutiva tipic;lipsesc uneori simptomele clasice, reactiile organismului sunt total diferite sau nu sunt percepute. De aceea se vorbeste tot mai mult de o medicina a varstelor, in care medicina varstei a III-a, aIV-a, capata o pondere crescuta.
In ultimii ani, in raport cu dimensiunile bolilor geriatrice in general si psiho-neurogeriatrice in special, legat de cresterea marcata a imbatranirii demografice, s-a impus managementul ingrijirilor geriatrice; forme de asistenta, ingrijiri numite “alternative la spitalizare”, menite sa transfere ingrijirile in comunitate, la domiciliul bolnavului. Aceste alternative ar fi:centrele de zi, servicii de ingrijiri la domiciliu(home care), plasamentul familial, gazduire temporara, masa calda pe roti etc.
In tabloul clinic extins prezentat de persoanele varstnice in practica geriatrica,tabloul psiho-neurologic ocupa un loc aparte. S-a constatat ca 20-25% din bolnavii internati in spitalele de psihiatrie au peste 65 ani, iar cca 50% din persoanele de peste 70 ani utilizeaza medicamente psihotrope.
Pe masura imbatanirii, suferintele psihice se intrica adesea cu cele somatice, iar evaluarea corecta a cotei fiecarei parti, necesitatea abordarii si evaluarii subiectului varstnic sunt cerinte obligatorii in practica asistentei geriatrice.
Pe de alta parte, asistarea in echipa multidisciplinara a batranului suferind ar fi forma ideala,dar de cele mai multe ori nu este posibila.
Asistenta geronto-psihiatrica cu specialisti psihiatri asigura in prezent numai o parte a nevoilor comune de asistenta propriu-zisa(precizarea diagnosticului si conduitei terapeutice), cazurile mai dificile fiind preluate ca urgente. In plus, asistenta afectiunilor psihiatrice presupune cunostinte de medicina interna si geriatri, datorita polipatologiei prezentate de persoana varstnica.
In practica geriatrica trebuie acordata o mare importanta unor factori de natura psiho-sociala si socio-culturala, care pot sta la baza determinismului multifactorial al tulburarilor psihice, implicit al tulburarilor de memorie. Cunoasterea lor poate constitui si suportul unor masuri profilactice. S-a subliniat (cu o comperatie foarte plastica ), ca in timp ce”criza pubertara” are ca suport cauze hormonale, ”criza batranetii” are drept cauza in prim plan factori exogeni, si anume factori psiho-sociali ai existentei batranului.
Momentul cel mai traumatizant il constituie retragerea din activitatea profesionala-pensionarea, tot mai greu de suportat mai ales de barbati. Deseori ,momentul a fost definit ca soc al pensionarii, »moarte sociala » atrage dupa sine:
-pierderea de roluri si statute;o anume situatie, prestigiu, castigate cu eforturi mari in timpul existentei si care sunt pierdute brusc.
-schimbarea domiciliului- alt factor psihotraumatizant
-constientizarea imbatranirii si mai ales teama de moarte-favorizeaza subminarea sanatatii psihice a persoanei varstnice.
“Boala scade dorinta de a trai, iar scaderea dorintei de a trai imbatraneste” – este concluzia gandita sau simtita de multi, dar pronuntata foarte profesionist si realist de Hinkle.
In practica geriatrica, modificarile neuro-psihice ce insotesc imbatranirea capata aspecte nebanuite ca:apatia, depresia, tulburarile de somn, stari confuzionale, tendinte la sinucideri, stari care insotite si de o patologie agravanta din partea sistemului nervos(accident vascular,ateroscleroza cerebrala), culmineaza cu starile dementiale, pana la evolutia finala, fatala de dementa Alzheimer.
Un control medical periodic clinico-biologic dirijat de medicul de familie dublat de investigatii paraclinice, coroborate cu sugestiile unui medic neurolog sau psihiatru in situatia unei manifestari anormale neuro-psihologica, poate crea contextul recomandarii din timp a unei conduite terapeutice profilactice sau curative in situati depistarii unor tulburari de memorie la debut. Acest control ar permite si depistarea din timp (si evident interventia medicala) a cauzelor declansarii aspectului de boala; ex.tulburarile de memorie declansate de accidente vasculare, intoxicatii medicamentoase, in contextul administrarii fara discernamant a cantitatilor mari de medicamente recomandate si nerecomandate-polipragmazia. A nu se pierde din vedere anumite boli cronice netratate sau insuficient tratate,care in evolutia lor agravanta, pot genera tulburari de memorie (boli renale, diabet, insuficienta hepatica etc.)
Trebuie insa sa educam mai mult intreaga populatie asupra importantei acestor controale periodice si instituirea unui mod de viata favorabil, care sa insemne miscare,un mod sanatos de alimentatie, o medicatie curativa corect aplicata unde-i cazul dar si prezentarea unor alternative care pot infrana oarecum procesul de imbatranire: viata sociala, prieteni, excursii, statiuni si mai ales abordarea tratamentelor care fiind si romanesti si verificate clinic pe un studiu foarte serios, pot intarzia imbatranirea–GEROVITALUL.
Gerovitalul este un medicament biotrofic romanesc, creat special pentru a intarzia fenomenul de imbatranire.Are o actiune stimulatoare asupra proceselor de regenerare la nivelul tesutului hepatic, a mucoasei gastrice, a maduvei osoase. De asemenea actioneaza pe regenerarea fiziologica, morfologica muschilor si nervilor periferici. Utilizat profilactic si-a demonstrat eficienta superioara in tratamentul aplicat in bolile sistemului nervos (distrofie). Efectul sau de incetinire a proceselor de imbatranire l-a clasat intr-un medicament-sursa de sanatate dar si tinerete. Prin el, autoarea lui Ana Aslan a facut Romania cunoscuta pe intreg mapamondul.
Terapeutica tulburarilor de memorie asa cum se prezinta azi, nu este incurajatoare. Dincolo de farmacologie, o valoare terapeutica o are metoda ingrijirii. Se poate vorbi de o profilaxie reala, care are in vedere etiologia starilor psihice ce genereaza tulburarile de memorie reversibile, simptomatice, pseudodemente(de cauze endocrine, metabolice, chimice, medicamentoase) dar si identificarea bolilor asociate, cu potential agravant. Interactiuni adesea necunoscute, ofera polimedicatia-se impun masuri de suprimare temporara si urmarirea subiectului.
In managementul tulburarilor de memorie sunt recomandate trei mari principii terapeutice:
-recuperarea maximala a functiilor pierdute
-amenajarea mediului ambiant
-utilizarea optimala a functiilor intelectualereziduale.
A nu se uita ca izolarea este un factor principal de agravare a tulburarilor cognitive, de memorie, care nu se combat cu medicamente, ci cu demersuri de resocializare si reorganizare a unor centre de profil.
A nu se pierde din vedere si posibilitatea (fericita) a unui tratament curativ; chirurgical(tumori,hematoame cerebrale) tratamentul aterosclerozei cerebro-vasculare precum si corectarea pe cat posibil a unor factori de risc (hipertensiune arteriala,diabet) si in ultimul timp, prin succesele industriei farmaceutice-stimularea celulei nervoase.
In sfarsit, recuperarea senzoriala (vedere,auz) si cea motorie trebuie avute in vedere pentru tratarea oricarei cauze de alterare a functiilor cognitive. Se apreciaza pe de alta parte ca, simptomatologia bolnavului cu tulburari de memorie pana la dementa, este in functie de afectiunea cauzala, de stadiul bolii, de personalitatea subiectului si de anturaj.
Familiile care se informeaza asupra modului de ingrijire a bolnavilor cu tulburari de memorie au cele mai putine probleme. Un rol important il are medicul de familie, care va asigura informarea familiei si dirijarea oportuna catre centre de investigatie profilactica, cat si asupra entitatilor ce se ocupa cu reabilitarea, respectiv ingrijirea corecta, profesionista a varstnicilor cu tulburari de memorie. De consemnat ca institutionalizarea(in camine) duce de multe ori la adancirea bolii.
Tulburarile de memorie, dementa varstnicilor sunt in mare parte datorate influentei unor factori psiho-sociologici care se precipita intr-o anumita perioada in viata varstnicului: pierderea partenerului de viata, rudelor, prietenilor, constientizarea imbatranirii. De aceea, organizarea unui mediu ambiant, cooperant de socializare, poate duce la ameliorari vizibile.
Bolnavii necesita suportul anturajului pentru activitatile lor zilnice;important este rolul familiilor in ingrijirea si obisnuirea varstnicului cu o rutina zilnica, ceea ce nu poate fi realizat intr-o unitate de stat decat intr-un procent foarte mic. Un rol magnific il are personalul ingrijitor care trebuie instruit, educat si informat asupra persoanelor cu care va trebui sa lucreze, sa le ofere ingrijiri. Educarea familiei si a altor personaje din anturaj (pivotul principal fiind medicul de familie), instruirea personalului din unitatile de asistenta si ingrijire, reprezinta alte cai de a influenta favorabil ingrijirile si evolutia acestor bolnavi.
Informarea, instruirea familiei, prietenilor, vecini, voluntari si mai ales sustinerea familiei sunt incluse ca parte a tratamentului si nursingului riguros si sustinut in managementul corect al tulburarilor de memorie in segmentul populational de varsta a III-a , a IV-a. Mai mult, unele statistici au aratat ca 9-10% din varstnicii aflati la domiciliu au deficite psihice care-i impiedica sa-si rezolve singuri problemele.
In concluzie, conferinta noastra incerca sa contureze cateva solutii pe care societatea noastra le poate oferi acestui aspect deloc de neglijat, in care suntem contemporani, de care care sa fie parteneri pe langa medicii de familie si autoritatile locale Primarie, Consiliul Judetean), unitati sanitare (spital,policlinica,scoli) suntem responsabili, care ne obliga sa privim in viitor si care priveste, de ce nu si viitorul nostru, al celor de varsta medie, adulta. Sa avem in vedere masuri medicale si sociale la sanitare), unitati de invatamant (voluntariatul tinerilor) si intreaga societate civila. Scopul final, generos este…. “SA DAM VIATA ANILOR, SI NU ANI VIETII!!!!!!!”