Scrisoare deschisă Ministrului Sănătății
Stimată doamnă Ministru,
Mă numesc Nastasă Dumitru-Radu și sunt psiholog clinician principal în cadrul Secției Oncologie a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Vă trimit acest e-mail ca o ultimă soluție pe care o văd pentru a împiedica discriminarea la care suntem supuși noi, psihologii clinicieni angajați în sistemul de sănătate din România.
Este pentru prima dată în istoria modernă a României când o lege împarte salariații din sănătate în profesii care merită măriri salariale, ridicarea de coeficienți și beneficii în avans fată de ceilalți colegi pe de o parte și pe de altă parte, noi, salariații de mâna a doua, care beneficiem de noua grilă abia din 2022, și care avem salarii total neconforme activității și studiilor noastre, iar statutul profesiei este în mod evident desconsiderat, psihologul clinician ajungând cu salariul la nivelul categoriilor de angajați fără studii superioare, fără legătură directă cu pacientul, fără responsabilități clinice, sau chiar sub aceștia.
Din cauza faptului că suntem doar aproximativ 700 de angajați psihologi clinicieni la nivel național, sindicatele nu au considerat o prioritate să ne susțină, reprezentanții Colegiului Psihologilor din România au adoptat o strategie discutabilă de a ne apăra interesele, iar noi nu am considerat necesar să apelăm la metode mai dure de a ne lupta pentru drepturile noastre, fiind mai înclinați spre dialog și argumentație logică decât spre greve sau alte forme de protest.
Suntem parte din echipa terapeutică, alături de medici și asistenți, interacțiunea noastră cu pacientul fiind directă, iar rolul nostru în practica medicală fiind deja demonstrat de mii de cercetări și studii.
În grila de salarizare precedentă, psihologul cu cel mai înalt grad era pe același nivel cu medicul specialist, în conformitate cu parcursul nostru educațional, răspunderea actelor pe care le emitem și parafăm, dar mai ales în conformitate cu importanța serviciilor pe care le oferim pacienților.
În oncologie, dializă, tuberculoză, boli psihice etc, rolul psihologului clinician este foarte clar definit ca membru al echipei terapeutice în toate țările din Europa. În toate aceste țări suntem priviți ca profesioniști de prim rang în sănătate și remunerați ca atare.
Toți colegii mei au studii superioare de 3-5 ani (în funcție de anul în care au terminat facultatea), la care se adaugă 1-2 ani de master, perioada legală de supervizare conform normelor Colegiului, multiple formări cu durată variabilă de până la câțiva ani și cursurile obligatorii anuale și/sau participările la simpozioane, traininguri etc, iar mulți dintre noi avem studii doctorale.
Este absolut nedrept ca o categorie profesională cu atribuții, responsabilități și nivel de pregătire atât de mari să fie tratată astfel!
Doamna ministru, vă rog să nu uitați că în centrul sistemului sanitar din România este pacientul, iar legătura noastră cu pacienții este directă, beneficiile pentru aceștia fiind certe, iar nivelul de pregătire pe care îl avem este cu mult peste al altor categorii profesionale. Vă rog să reanalizați situația și să înlăturați această discriminare, iar pentru acest deziderat pe care îl avem toți psihologii clinicieni din spitale, vă putem pune la dispoziție orice documente considerați necesare.
Demersul meu este, recunosc, diferit de abordarea sindicatelor și a Colegiului, care ar trebui să ne reprezinte. Numărul redus de profesioniști face ca interesul pentru noi să fie unul redus. Am îndrăznit să apelez la dumneavoastră pentru că noi, psihologii clinicieni din spitale, respectăm legislația angajatorului, trecem în grade profesionale și prin examene ale Ministerului Sănătății și respectam protocoalele acestui minister.
În speranța că vă veți apleca și către studiul statutului psihologilor clinicieni din spitale, vă mulțumesc pentru intențiile pe care le-ați demonstrat de când ocupați aceasta funcție, intenții care m-au încurajat să vă scriu direct.
Cu respect,
Psih. Nastasă Dumitru-Radu