Peste 45.000 de nemțeni romano-catolici sărbătoresc Învierea


În România, un număr de 18.861.900 de persoane și-au declarat religia la Recensământul din 2011. Dintre aceștia, 4,6% sunt romano-catolici și 3,2% reformați, majoritari fiind ortodocșii, cu 86,5%. Conform datelor recensământului din 2011, în județul Neamț erau 45.338 de cetățeni romano-catolici.(peste 11% din populația județului)

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ ANUNȚUL DE MAI JOS

Dintre orașele din județul Neamț, municipiul Romanul are cei mai mulți catolici (5.316), iar cea mai mare densitate aflându-se în comunele din jurul Romanului. De exemplu, comuna Săbăoani are 9.268 de cetățeni romano-catolici (peste 93% din populația comunei)


La 27 martie 2016, peste două miliarde de credincioși catolici și protestanți din întreaga lume sărbătoresc Paștele, Învierea Domnului Iisus Hristos din morți, cu cinci săptămâni înaintea ortodocșilor, care o vor face la 1 mai. Acesta este cel mai mare interval de timp între marcarea Învierii la cele două Biserici, catolică și ortodoxă. – conform Agerpres

În duminica Paștelui, în fața a mii de credincioși, Suveranul Pontif celebrează Mesa de Înviere, în piața San Pietro de la Vatican. De la balconul bazilicii, Suveranul Pontif rostește, în zeci de limbi, tradiționalul mesaj de Paște și binecuvântarea „Urbi et orbi”.

Liturghia zilei de Paște se celebrează, cu mare solemnitate, duminica. Se face stropirea cu apa binecuvântată în noaptea precedentă, pentru a aminti de botez. Lumânarea pascală este pusă lângă amvon sau lângă altar, unde rămâne acolo tot timpul pascal și este aprinsă la celebrările liturgice importante de până la duminica Rusaliilor.

Slujba Sfintelor Paști în Biserica Romano-Catolică are loc în noaptea de sâmbătă spre Duminică și începe cu binecuvântarea focului nou, care se face în afara bisericii. Urmează binecuvântarea candelei pascale, simbolul lui Hristos.

Intrarea în biserică, în care nu este aprinsă nici o lumină, se face cu candela pascală aprinsă, purtată de către diacon. Protosul aprinde lumânarea sa de la candelă, apoi fac același lucru toți clericii și credincioșii. După aceea, candela pascală este tămâiată și se cântă „Exultetul” (Laus paschalis). Urmează citiri din Sfânta Scriptură (din Facere, Ieșire, Isaia și Numeri), apoi se face prima parte a litaniei sfinților. După aceea se binecuvântează apa Botezului pentru tot anul, în care se amestecă Sfântul Mir și untdelemn pentru botez.

În slujba din noaptea Învierii, teologia romano-catolică nu pune accentul pe serbarea Învierii lui Hristos, ci toată slujba este legată de botezul catehumenilor (persoane care se pregătesc pentru primirea botezului).

Urmează lepădările (exorcismele) și voturile unirii cu Hristos, în care se repetă lepădările și voturile de la taina Sfântului Botez; în acest timp, toți credincioșii țin lumânări aprinse, după care are loc momentul botezului, dacă cineva este pregătit.

La finalul sfintei Liturghii, există și obiceiul de a merge în procesiune cu lumânarea pascală, simbolul Învierii, pe străzile orașului.

Deși rareori catolicii și ortodocșii sărbătoresc paștele la aceeași dată, există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui, conform historia.ro. Stabilită chiar la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea, ea spune că Sărbătoarea Învierii Domnului va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară. Astfel, există trei coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic — luna plină — și echinocțiul de primăvară — 21 Martie. Niciodată Paștele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică, după acest eveniment, se organizează sărbătoarea pascală.

Există o singură excepție de la această regulă majoră, și anume: dacă această duminică se suprapune Paștelui evreiesc (14 Nisan — a șaptea lună a anului ecleziastic și prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

Învierea Domnului a fost sărbătorită peste tot la aceeași dată până la introducerea în 1582 a calendarului gregorian, în urma reformei efectuate de Papa Grigorie al XIII-lea. Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute înapoi în anul calendaristic.

În Orient, din motive religioase ce au apărut odată cu Marea Schismă din 1054, cele mai multe biserici au refuzat să accepte calendarul gregorian, care este cu 13 zile înaintea celui iulian. Astfel, Răsăritul și Apusul n-au mai serbat Paștele la aceeași dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paștelui după o formulă de calcul a lunii pline de după echinocțiul de primăvară, în timp ce ortodocșii calculează în funcție de luna plină astronomică.

Ocazional, data Paștelui coincide pentru toți creștinii. Acest lucru se întâmplă atunci când prima lună plină de după echinocțiu are loc târziu, după 3 aprilie. Fenomenul a avut loc în 2010, 2011, 2014 și va mai avea loc în 2017 și în 2034.

PUBLICITATE