Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată între 1497 iulie 15 şi 1498 noiembrie 11, se înscrie în rândul celor de plan dreptunghiular, sau navă, fără turlă, ea desfăşurându-se pe o lungime de 25,90 m şi pe o lăţime ce variază între 8,40 m în dreptul naosului şi 9,30 m în dreptul contraforţilor.
Sub raport arhitectonic, şi mai ales datorită sistemului de pilaştri angajaţi cu console etajate, cele mai apropiate analogii le găsim la biserica din Războieni ridicată la 1496 şi la cea din Borzeşti zidită între anii 1493-1494.
În forma actuală biserica datează din perioada interbelică când, sub oblăduirea lui Nicolae Iorga, Comisiunea monumentelor istorice va desfăşura între anii 1937-1938 ample lucrări de consolidare şi restaurare a monumentului. Lucrările au vizat atât exteriorul cât şi interiorul edificiului, urmărindu-se redarea cât mai fidelă a vechii înfăţişări.
Biserica domnească de la curtea din Piatra a fost înzestrată cu odoare, cel mai vechi obiect de cult ce s-a păstrat până astăzi fiind un tetraevangheliar. Păstrat la Muzeul Naţioanl de Istorie a României, manuscrisul a fost dăruit de Ştefan cel Mare „în biserica din curţile sale de pe Bistriţa” în ziua hramului bisericii, la 24 iunie 1502. Ceva mai târziu, pe la sfârştul veacului al XVIII-lea, datează şi un pomelnic, ce a început a fi scris cu anul 1792 de către dascălul Atanasie. Fără îndoială, existase unul şi mai vechi, din vremea lui Ştefan cel Mare, dar căruia i s-a pierdut urma. Cei dintâi trecuţi în filele acestui pomelnic sunt unii domni ai Moldovei care s-au îngrijit de această biserică şi anume: Ştefan voievod, Maria doamna cu fiii lor; Petru voievod, Elena doamna cu fiii lor; Alexandru voievod, Ruxandra doamna cu fiii lor; Ieremia voievod şi Maria mama acestuia.
sursa monumenteneamt.ro