Predarea istoriei și rolul ei în păstrarea identității naționale
Vă rețin atenția cu o problemă pe care o consider esențială atât pentru educarea tinerei generații din țara noastră, cât , mai ales, pentru păstrarea identității noastre naționale și anume predarea istoriei în învățământul românesc. Doresc să trag un semnal de alarmă în privința acestei situații, fiind convins de gravitatea ei atât prin observații personale, cât și în urma participării la Conferința internațională a profesorilor de istorie, organizată la Tîrgu-Neamț, la 5 septembrie a.c., de Asociația Profesorilor de Istorie din România –APIR-Clio și de Asociația Profesorilor de Istorie din Neamț, finalizată cu Memorandumul de la Neamț.
Astfel, deși România a subscris la o serie de documente europene privind locul și rolul istoriei în școală- Recomandarea 1283/1996 privind istoria și învățarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Recomandarea 15/2001 privind predarea istoriei în Europa secolului al XXI-lea, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei-, deși în majoritatea țărilor europene , predarea istoriei are între 2-5 ore pe săptămână(în Albania 2ore, Austria 2-3 ore, Bulgaria 3 ore, Belarus, Belgia, Cehia-3 ore, Germania, Estonia , Olanda -3 ore, iar în Franța 3-5 ore și Marea Britanie și Ungaria- 3-4 ore–fie ca disciplină independentă, fie corelată cu științele sociale sau geografia, la noi în țară majoritatea claselor, de la a V-a la a XII-a-cu excepția profilului științe sociale sau filologie și a clasei a VIII-a au o singură ore pe săptămână.
Consider că este o eroare gravă, care va afecta chiar ființa neamului românesc, încât consider că se impune de urgență revizuirea planurilor –cadru și acordarea pentru studiul istoriei a 2-3 ore pe săptămână, de la clasa a V-a la clasa a XII-a, la toate profilurile. De asemenea, decizia cu privire la orele de istorie trebuie să fie apanajul Ministerului Educației, prin intermediul inspectorului general al disciplinei și cu o consultare reală a profesorilor de istorie și a asociațiilor lor profesionale. Este firesc să se redea rolul decizional Ministerului Educației, nu unor laboratoare obscure din Institutul pentru Științele Educației, unde am informații că s-ar pregăti o amputare drastică a numărului de ore de istorie, prin reunirea acesteia cu Geografia.
Drept urmare, propun o reanalizare a locului și rolului disciplinei istorie în cadrul curriculum-ului național, în sensul alinierii la numărul de ore existent în Europa și a recunoașterii valorii formative a acestei discipline.
Octavian Liviu Bumbu
Senator UNPR