Miercuri, 9 noiembrie
Ora 17.00 // Sala Mare, publicul pe scenă // Teatrul „Maria Filotti” Brăila
JACQUES ȘI STĂPÂNUL SĂU
de Milan Kundera, regia: Cristi Juncu
cu: Liviu Pintileasa, Ionuţ Vişan, Mihaela Trofimov, Silviu Debu, Adrian Ştefan, Alin Florea, Corina Borş, Narcisa Novac
Ora 20. 00 // Sala Studio „Corneliu-Dan Borcia“ // Spectacol independent
ALEARGĂ, FALS JURNAL DE JOGGING
adaptare după romanul omonim de Ana Maria Sandu, concept: Silvia Călin
cu Nicoleta Lefter
Ora 22.00 // Sala Mare, publicul pe scenă // Teatrul ACT București
OMUL PERNĂ
de Martin McDonagh, regia: Eugen Gyemant
cu: Ionuţ Grama, Lucian Iftime, Dan Rădulescu, Cătălin Babliuc, Teodora Iancu
(vezi tot programul – AICI)
Textul „Jacques şi stăpânul său“, publicat în 1981 de Milan Kundera, este un omagiu adus lui Denis Diderot şi celebrului său anti-roman „Jacques fatalistul şi stăpânul său“, scris de filosoful şi scriitorul enciclopedist, între 1765 şi 1780. Piesa, singura scrisă de Kundera, reia elemente esenţiale din povestea originală a romanului, reînnoindu-i forma şi posibilitatea de a fi pus în scenă. Începutul operei originale este un laitmotiv al variaţiei oferite de Kundera: „Cum s-au întâlnit? Din întâmplare, ca toată lumea. Cum se numeau ei? Dar ce contează? De unde veneau? Din locul cel mai apropiat. Încotro se îndreaptă? Oare se ştie unde merg? Ce spuneau? Unde mergem? Spre ce ne îndreptăm?
„Romanul lui Diderot“, spune Kundera, „este o explozie de libertate impertinentă, scutită de autocenzură și de erotism lipsit de alibi sentimental“. Cinci naratori spun, pe rând, povestirile din roman: autorul, stăpânul, Jacques, hangița și marchizul. Pe toți îi vom reîntâlni în piesa lui Kundera, sărind cu vioiciune de pe o scenă pe alta, dintr-o poveste în alta, jonglând cu timpii. Pentru că, observă scriitorul ceh, Diderot a creat un spațiu nemaiîntâlnit înaintea lui in istoria romanului – o scenă fără decor – el însuși va lăsa anumite instrucțiuni precise de montare. Decorul trebuie să fie cât mai simplu, mai tot timpul scena va fi goală. „E important să ferim scenografia de elemente ornamentale“, spune Kundera.
Toată lumea aleargă. Unii o facem pentru a ne menţine în formă, alţii pentru a scăpa de frica de bătrânețe, însă cu toţii participăm la marele maraton al vieţii. În falsul jurnal de jogging al Anei Maria Sandu își dau întâlnire alergători – personaje care ne seamănă. Toți au trecut de 30 de ani, aleargă prin parcuri, dar şi prin viaţă și încearcă să afle cine sunt, ce vor, ce-și doresc. Ritmul se schimbă odată cu vârsta, trecutul se blurează, prezentul devine amintire şi tot ce mai rămâne de descoperit e ce se va întâmpla mâine.
Omul Pernă este o artă poetică pentru ce înseamnă contemporaneitatea în teatru sau în literatură, în acest moment. Construit sub forma unei povești pe jumătate naive – o poveste fantastică de groază despre un scriitor de astfel de povești –, spectacolul este un labirint de răsturnări de situație, ca o ghicitoare al cărei răspuns se transformă în continuu, schimbând odată cu el și datele ghicitorii. Sub aparența copilărească stă un manifest implicit, care pledează pentru o artă nepretențioasă, pentru invenție și pentru libertatea de a crea fără veșnica cenzură a unor reguli presupuse. E un manifest subtil, ironic pentru dreptul de a încălca orice regulă, în favoarea plăcerii pe care o provoacă jocul, de orice fel ar fi acesta.
D.M.B.