Luni, 14 noiembrie
Ora 17.00 // Sala Mare // Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici” Arad
CRIMA DIN STRADA LOURCINE
de Eugène Labiche, regia: Alexandru Mâzgăreanu
cu: Ștefan Stanic, Alex Mărgineanu, Cecilia Lucanu, Marian Parfeni, Ioan Peter
Ora 22.00 // Sala Mare // Teatrul Mic Bucureşti
ANUL DISPĂRUT. 1989
de Peca Ştefan, regia: Ana Mărgineanu
cu: Gheorghe Visu, Maria Ploae, Mihaela Rădescu, Ilinca Manolache, Isabela Neamţu, Viorel Cojanu, Cuzin Toma
(vezi tot programul – AICI)
CRIMA DIN STRADA LOURCINE. Acțiunea se petrece la Paris, unde respectabilul domn Lenglumé ia parte la banchetul foștilor absolvenți ai instituției Labadens. După acest chef de pomină, la care s-a băut peste măsură, el se trezește, a doua zi, cu o puternică durere de cap. Singura amintire din ajun este că și-a pierdut umbrela verde cu cap de maimuță. Lenglumé descoperă cu stupoare că, lângă el, în pat, se găsește un bărbat străin, în aceeași stare de mahmureală. El află că acesta este fostul său coleg, Mistingue, și că au fost la aceeași petrecere, cu o seară înainte. La micul dejun Norine, soția lui Lenglumé, citește în ziarul de dimineță că, noaptea trecută, pe strada Lourcine, o cărbunăreasă a fost ucisă cu sânge rece, iar poliția este pe urmele criminalilor. Îngroziți, cei doi ajung să creadă că ei sunt autorii crimei, cu atât mai mult cu cât au mâinile înnegrite de cărbuni și buzunarele pline de obiecte care nu le aparțin. Din acest moment, ei fac totul pentru a-şi salva viaţa şi încep să înlăture toate dovezile care i-ar putea incrimina
1989. Un final de lume. Când am început să întrebăm oamenii despre anul 1989, au început să curgă răspunsurile despre revoluție. Detaliile. Speranțele. Frica. Dar revoluția s-a întâmplat abia în decembrie. Ce a mai rămas din celelalte 11 luni? Mai nimic, în memoria colectivă. Revoluția pare că a acaparat tot spațiul mental alocat amintirilor din ‘89, ștergând astfel existența unui an întreg.
Pentru a realiza acest spectacol, am rascolit în amintirile întregii echipe artistice și tehnice. Am vrut să vedem ce a însemnat 1989 la nivel personal, intim, dincolo de clișeele „era mai bine înainte că aveam cu toții de lucru“ sau „era mai rău“. Și am vrut să vedem ce valoare mai au toate aceste crâmpeie din viața noastră azi. Ce mai înseamnă ele – pentru noi, pentru dumneavoastră.
D.M.B.